Democrația, cea mai periculoasă religie.
16 Partea 16 – China nu este Occidentul
De Larry Romanoff
Traducerea: CD
CONŢINUT
16.1. Introducere
16.2. Chinezii nu sunt interesați de „politică”
16.3. Nici nu mulți chinezi sunt interesați de guvernare
16.4. Resentimentul străin față de guvernul unipartid al Chinei
16.5. Cumpărătorii
CHINESE ENGLISH ESTONIAN ROMANIAN POLSKI
16.1. Introducere
China este diferită prin faptul că are un guvern cu un singur partid, pe care americanii îl consideră o erezie religioasă, dar sistemul are avantaje enorme. Aici nu există o separare forțată a funcționarilor pe baza ideologiei politice. Întregul spectru social al Chinei este reprezentat în guvern în același mod ca în chineză sau în orice altă societate. Nu există lupte interioare partizane.
Spre deosebire de Occident, sistemul Chinei caută mai degrabă consens decât conflict. Luarea deciziilor guvernamentale nu este un sport în care echipa mea trebuie să câștige. Este pur și simplu un grup de oameni cu diferite puncte de vedere care lucrează împreună pentru a obține un consens pentru politici și acțiuni pentru binele general al națiunii lor. Sistemul de partid unic al Chinei este superior în aproape toate privințele față de ceea ce avem în Occident și cum se poate altfel când oficialii guvernamentali ai națiunii nu-și pierd timpul luptând bătălii ideologice juvenile cu partidele de opoziție.
Unul dintre cei mai mari factori decisivi care permit ascensiunea Chinei este lipsa unui mediu politic beligerant din cauza absenței politicii multipartide. Guvernul unipartid al Chinei este pe termen lung; nu ia decizii pe termen scurt de dragul oportunității politice. China ia decizii pentru binele întregii țări și, după ce le-a luat, le pune în aplicare.
Nu există partizanism, nu există lobbyiști sau grupuri de interese speciale cu puterea de a denatura deciziile importante și de a jefui populația de ceea ce ar fi putut avea. Beneficiile acestui sistem pot fi văzute în rezultatele sale. China a depășit deja cu mult națiunile nedezvoltate care au adoptat guverne democratice occidentale și probabil are un viitor mai strălucit decât majoritatea dintre ele. De ce Occidentul este atât de dornic ca China să abandoneze un sistem vechi de secole, care în mod clar funcționează bine, în favoarea unuia conceput pentru bătălii ideologice, conflicte și războaie cu strigăte?
Sistemul unipartid al Chinei este singurul lucru care o salvează de la distrugere, iar China trebuie să înceteze să-și mai ceară scuze pentru asta. Tocmai datorită așa-numitului sistem „autoritar” al Chinei, doar cei mai merituosi, deștepți și cei mai competenți pot ajunge în poziții de conducere. Datorită sistemului unipartid al Chinei, 800 de milioane de oameni au fost scoși din sărăcie și că PIB-ul Chinei a crescut cu 1700%[de 17 ori], o ispravă niciodată realizată în istorie de nicio așa-numită democrație.
Și, deși nu vreau să fiu nepoliticos, dacă ești chinez, cum îți imaginezi că „participarea ta democratică” ar fi îmbunătățit rezultatele de mai sus? Sfatul meu este să fii recunoscător pentru ceea ce ai, pentru că chiar nu știi cât de norocos ești.
Liderii guvernelor din China se descurcă prin consens, nu prin putere, autoritate sau agresiune. Este datoria lor să creeze un acord și o participare unificată de voință la politicile țării pentru a-și îndeplini obiectivele. La acest nivel nu există copii și nu există nicio persoană cu puterea de a începe un război doar pentru că nu-i place pe cineva sau care este liberă să înstrăineze alte națiuni pe baza unei ideologii personale oarbe.
În China, mulți oameni și industrii au voie să-și prezinte cazul, dar interesele private sau pe termen scurt nu vor ieși învingătoare în acest sistem. Propunerile dumneavoastră vor primi sprijin și vor reuși doar dacă sunt în beneficiul pe termen lung al țării în ansamblu – cel mai mare bine pentru națiune și pentru populație.
În sistemul american, corporațiile controlează guvernul; în China, guvernul controlează corporațiile. Și este posibil ca acele firme să nu-și ia drumul, chiar dacă sunt deținute de guvern. Cu privire la introducerea HSR (High-Speed Rail) în China, unele companii aeriene chineze (în special cele de stat) s-au plâns și cu un motiv întemeiat, pentru că mulți au fost nevoiți să-și reducă dramatic programul de zbor, deoarece mulți oameni preferă trenul, la naiba. Dar rețeaua largă HSR a fost văzută ca fiind în interesul întregii țări și a mers înainte. De aceea, China are de departe cel mai bun și cel mai puțin costisitor sistem de telefonie mobilă din lume.
Singurul sitem real 5G, nepoluants si nepericulos.
Un american încerca să-i convingă pe unii dintre prietenii mei chinezi de marile beneficii ale selectării incompetenților neinformați, susținând că democrația în stil american „vă oferă mai multe opțiuni”. Alegeri de ce? El a echivalat sarcina de a selecta conducerea superioară a uneia dintre cele mai mari și mai importante țări din lume, cu cumpărarea de șampon din supermarket. „Îți pot oferi mai multe opțiuni.”
Mulți oficiali înalți ai guvernului chinez sunt singurii oameni care înțeleg cu adevărat și complet provocările cu care se confruntă China, atât din interior, cât și din exterior, și care cunosc tipul și calitatea oamenilor necesare pentru a ghida națiunea. Ei sunt singurii oameni care sunt competenți să-i evalueze și să-i judece pe cei mai potriviți să conducă China în următoarele decenii. Nimeni în afara acestor departamente centrale nu știe cum să identifice și să selecteze pe cei care sunt capabili să conducă și să protejeze China.
China are astăzi lideri cu o competență de neegalat oriunde în lume, bărbați și femei care și-au dedicat viața magiei dificile de a face din China o țară de prima clasa în doar una sau două generații, aducând această țară minunată la proeminența internațională pe care odinioară. a avut și va avea din nou. Și prea mulți americani, inclusiv tot guvernul SUA, ar dori foarte mult să prevină acest lucru, deoarece este o provocare pentru dominația lor la nivel mondial.
În octombrie 2013, Qiushi a publicat unul dintre cele mai excelente și inteligente articole pe care le-am citit vreodată pe tema democrației și a politicii multipartide. Autorul este profesor la Universitatea Fudan din Shanghai, la Școala de Relații Internaționale și Afaceri Publice. El a scris că:
„Reperul pentru evaluarea democrației” este determinat în întregime de o mică mână de țări care aveau „un contingent de militanți plătiți de diverse fundații pentru a merge în jurul lumii ținând discursuri și vânzând argumentul pentru democrație. Astfel, democrația, împreună cu științele sociale întemeiate pe baza ei, este mai mult ca un instrument de propagandă folosit de Occident decât orice altceva, iar balonul de cunoaștere rezultat este departe de a fi mic.
În cadrul mecanismelor de evaluare a democrației în stil occidental, există o singură condiție prealabilă care trebuie îndeplinită pentru ca o țară în curs de dezvoltare să fie considerată o „democrație” sau să „absolvente” din clasa țărilor autoritare: acea țară trebuie să dea dovadă de supunere față de țările occidentale și trebuie să renunțe la politicile sale externe și interne independente. Orice țară care face acest lucru este imediat răsplătită cu laude „internaționale”.
De asemenea, i-a avertizat pe chinezi, așa cum fac eu cu fermitate, să nu-și mai ceară scuze pentru sistemul de guvernare al Chinei, deoarece este de fapt, pana in present, unul dintre cele mai bune din lume. Și nu trebuie să le placă numaidecat americanilor.
Americanii își umplu mass-media cu articole despre sistemul guvernamental al Chinei, punând adesea întrebări necinstite, dar presupus-chibzuite precum „Ce va adăuga democrația la eficiența Chinei?” Aceasta este o propagandă inteligentă, deoarece întrebarea evidențiază dinainte poziția că un sistem multipartid este în mod natural superior și mai eficient, încadrând astfel discuția noastră și limitând-o la o dezbatere inutilă bazată pe opinie.
Adevărul simplu, la îndemâna oricui se uită, este că sistemul unipartid al Chinei este aproape infinit mai eficient și mai receptiv decât orice model occidental și chiar și o încercare parțială de a imita sistemul occidental, în special pe cel american, ar restricționa automat progresele viitoare. în China și ar lucra probabil pentru a elimina câștigurile deja obținute.
În opinia mea, cea mai gravă greșeală pe care o poate face poporul chinez este să atribuie chiar și o fărâmă de credibilitate pretențiilor de superioritate sau beneficii într-un sistem politic multipartid. Mai degrabă decât sentimente de inferioritate, chinezii ar trebui să fie mândri de cadrul politic al țării lor și să înceteze să-și ceară scuze pentru marele său succes.
Din nou, trebuie doar să ne uităm la rezultate pentru a realiza adevărul. Nicio națiune din istoria lumii nu a atins nivelul uimitor de progres și dezvoltare al Chinei, meritul căruia îi revine în mare parte sistemului guvernamental al Chinei și selecției și pregătirea sa de lideri. Este adevărat că sistemul trebuie să se adapteze pentru a elimina defectele, dar cadrul de bază este inatacabil.
Nu China și-a închis jumătate din guvern din lipsă de finanțare. Nu China este locul unde 30% din populație și-a pierdut casele din cauza unei scheme frauduloase a bancherilor săi. Nu este China unde milioane de șomeri educați și fără adăpost dorm în orașe cu corturi sau în canalele de sub Las Vegas și unde 25% dintre oameni trăiesc sub pragul sărăciei și depind de asistența guvernamentală pentru alimente.
Nu este China tara unde 70% dintre părinți cred că viața copiilor lor va fi mai rea decât a lor și nici China nu este tara unde oamenii și-au pierdut orice speranță pentru un viitor mai bun. Aceste condiții neplăcute și multe altele sunt toate în America și meritul pentru ele trebuie acordat în întregime sistemului democratic multipartit corupt și disfuncțional pe care americanii au fost învățați să-l venereze în timp ce îi însângerează.
Mulți observatori străini recunosc acum, în sfârșit, deschis că forma de guvernare a Chinei prezintă semne multiple de superioritate față de sistemele occidentale și că este în mare măsură responsabilă pentru eficiența Chinei, pentru dezvoltarea sa rapidă și pentru viteza de răspuns în zone periclitate, precum Sichuan de cutremur și planificarea și desfășurarea sistemului său de trenuri de mare viteză.
Occidentul ar putea învăța multe din sistemul guvernamental al Chinei. Funcționează, frumos. A transformat economia, a scos sute de milioane din sărăcie și a dus la triplul sau mai mult veniturile doar în ultimii zece ani. A dus oameni în spațiu, a construit cele mai rapide trenuri din lume, cele mai lungi tuneluri submarine, cele mai lungi poduri din lume, cele mai mari baraje.
A produs o rată de creștere de peste 10% pe an timp de 30 de ani, comparativ cu poate 3% în Occident.
Americanilor le place să disprețuiască guvernul Chinei ca fiind autoritar, dar acest guvern „autoritar” a eliminat aproape în totalitate analfabetismul, a eliberat femeile chineze și a prelungit speranța de viață pentru toți de la 41 de ani în 1950 la 76 și în creștere și astăzi. A creat un sistem educațional care are puține scuze de făcut, iar sistemul său de asistență socială va fi în curând invidia multor națiuni. Creează rapid cea mai mare clasă de mijloc autentică din lume. Și abia a început.
16.2. Chinezii nu sunt interesați de „politică”
În orice țară occidentală, discuțiile politice devin adesea aprinse emoțional destul de repede, deoarece majoritatea tuturor au o opinie și mulți tin la acele opinii foarte puternic. Singura surpriză este că emoțiile violente nu duc mai des la violență fizică. Cu toate acestea, din moment ce China nu are politică, ci doar guvern, discuțiile sunt în mod normal stinse.
Nu toată lumea are o părere, puține dintre acele opinii inspiră emoție, iar dezbaterile sunt cel mai adesea raționale. Mai mult decât atât, aceste dezbateri apar rar, deoarece puțini oameni din orice populație au suficient de multe cunoștințe pentru a discuta în mod inteligent operațiunile unui guvern național. Și chiar mai puțini sunt interesați, cu excepția cazului în care guvernul pare să funcționeze prost.
Majoritatea oamenilor din China vor mărturisi în mod liber că le lipsesc cunoștințele guvernamentale, în primul rând pentru că se află în afara domeniului lor de studiu și de angajare și nu se fac iluzii cu privire la capacitatea lor de a-și afecta guvernele naționale sau locale într-un mod pozitiv.
Ei „participă” doar dacă ceva nu merge cu adevărat bine. Și, uneori, lucrurile, cel puțin la nivel local, merg prost, iar atunci „participarea” este destul de tare. Și, în fiecare astfel de caz, dacă autoritățile locale nu reușesc să acționeze rapid, guvernul național va interveni și va forța o rectificare. În China, „greșelile” unui guvern sunt rareori permise să persiste și adesea li se atașează pedepse cu închisoarea.
Este întotdeauna un șoc pentru occidentali, în special pentru americani, că unele țări nu permit „oamenilor” să se amestece în guvern decât dacă au acreditări serioase și știu ce fac. Într-un articol recent NYT, s-a reflectat că chinezii cred de obicei că țăranii americanii din orașele mici „sunt prea neșcolarizati pentru a selecta în mod inteligent liderii națiunii”.
Nu văd cum putem evita concluzia că au dreptate.
Puțini chinezi educați văd modelul democratic occidental multipartit ca fiind deosebit de atrăgător, deoarece nu echivalează politica cu guvernul – așa cum o fac occidentalii – și nici nu văd sensul în alegerea liderilor naționali ca un sport de echipă.
Chinezii văd Occidentul ca având un sistem în care oricine, chiar și o persoană fără educație, pregătire, cunoștințe, experiență, abilitate – sau chiar inteligență – se poate ridica pentru a deveni președinte sau prim-ministru, și în care funcțiile guvernamentale înalte nu necesită alte acreditări. decât popularitatea. Ei privesc acest lucru cu un amestec interesant de neîncredere și dispreț.
Ei sunt, de asemenea, conștienți de faptul că un sistem multipartid necesită împărțirea forțată a unei societăți în grupuri ideologic diferite, cu interese violent opuse. China nu a făcut astfel de diviziuni sociale, iar cultura ar atenua împotriva lor, deoarece acestea ar duce în mod necesar la conflicte și agende ideologice părtinitoare, nesocotind binele țării în ansamblu.
Diviziunile de acest fel sunt anatema pentru chinezi, așa cum ar trebui să fie pentru noi, occidentalii. După cum am observat în altă parte, numărul cetățenilor chinezi interesați de democrația multipartidă în stil american este aproximativ același cu numărul americanilor interesați de comunism.
În schimb, occidentalii observă adesea că chinezii sunt apolitici sau chiar apatici, nefiind interesați de politică. Acest lucru este adevărat, dar reflectă o ignoranță fundamentală, deoarece China nu are și nici nu vrea „politică“ și tratează guvernul ca „guvern“.
Chinezii văd guvernul ca pe o ocupație, o carieră ca oricare alta. Ei nu văd guvernarea prin prisma cromatică și altfel distorsionată politică a sportului de echipă, așa cum o fac occidentalii.
Unii oameni din fiecare țară pot fi atrași sau tentați de perspectiva unei poziții puternice în guvern sau industrie, dar aceasta tinde să fie o mică minoritate. Cei mai mulți chinezi, ca probabil majoritatea oamenilor din fiecare țară, doresc stabilitate și șansa de a-și îmbunătăți viața. Atâta timp cât guvernul este capabil să creeze un mediu care oferă speranță și o platformă stabilă de îmbunătățire, ei sunt puțin interesați de funcționarea guvernului și sunt bucuroși să o lase pe seama celor care sunt la conducere si dovedesc competenta.
16.3. Nici nu mulți chinezi sunt interesați de guvernare
Poporul chinez are o atitudine mult mai matură și mai realistă față de guvern decât oamenii din Occident, prin faptul că privesc guvernul ca pe un guvern, nu prin masca psihologică primitivă a politicii de partid. Și când se uită la guvernare, nu se amăgește să creadă că conducerea unei țări este atât de simplă pe cât cred oamenii obișnuiți occidentali.
Ei sunt conștienți că o funcție guvernamentală înseamnă în mod necesar asumarea unei mari Responsabilități. Ei știu că este nevoie de un nivel înalt de expertiză pentru a înțelege și a aborda problemele de politică socială, populație, comerțul și finanțele internaționale, economia națională și internațională, politica industrială a națiunii, politica externă, problemele militare, disputele de frontieră, fricțiunile cu imperialismul American și alte zeci de subiecte majore și serioase.
Și, în cele din urmă, cei mai mulți chinezi nu simt că au cunoștințele sau experiența pentru a afecta cursul țării lor într-un mod pozitiv – și, desigur, au dreptate. Ei recunosc că oficialii lor guvernamentali și-au dedicat viața educației și formării, pentru a dobândi cunoștințele și abilitățile necesare pentru a gestiona și conduce o țară și o societate și sunt în mod justificat conștienți de propriile deficiențe personale.
În China, o carieră guvernamentală este un angajament care necesită participarea deplină a cuiva, dar cei care nu fac parte din domeniile profesionale ale guvernării naționale nu sunt încurajați să facă acest lucru, deoarece probabil că vor fi neinformați. Nu putem argumenta că acest lucru este greșit și pare un mod mai inteligent și mai realist de a gândi despre guvernare.
16.4. Resentimentul străin față de guvernul unipartid al Chinei
Motivul pentru care americanii și mafia evreiască europeană urăsc sistemul de partid unic al Chinei nu este pentru că este un sistem prost, ci pentru că nu poate fi controlat de forțele externe.
Sistemul de partid unic al Chinei este o formă perfectă de guvernare, așa cum este evident prin rezultatele pe care le-a produs, dar americanii și evreii nu pot băga degetele în el. Dacă China nu are partide politice și nu are alegeri publice, cum pot cumpăra candidații? Și dacă nu pot cumpăra candidații, cum pot controla guvernul?
Acești oameni sunt dispuși să cheltuiască sume uriașe de bani pentru a cumpăra controlul asupra guvernului Chinei și apoi au puterea de a influența toate politicile sale, de a iniția legislație și de a prelua încet controlul asupra guvernului. Dar în China, nu pot face nimic.
Selectarea liderilor Chinei se face in bze meritorii, în liniște, în privat. Nici măcar nu știu cum funcționează sistemul și, dacă nu înțeleg sistemul, nu îl pot manipula. De aceea, americanii țipă atât de tare că China are nevoie de mai multă „transparență” în alegerea conducerii. De ce ar trebui să le pese cum își alege China liderii?
Nu este treaba lor. China nu critică modul în care americanii își aleg liderii. Americanii își propun „transparența” în termeni morali, ca și cum China ar comite un păcat nefiind mai „deschisă”, dar problema este că trebuie să înțeleagă cum funcționează, pentru a putea încerca să găsească o modalitate de a o manipula. . Adevărul este că guvernul cu partid unic al Chinei este principala armă care împiedică țara să fie distrusă încă o dată de către occidentali.
Americanii și papușarii lor bancheri europeni știu perfect că liderii Chinei le înțeleg intenția și nu vor coopera niciodată, așa că mașina de propagandă americană se îndreaptă către poporul chinez. „Ai nevoie de democrație. Ai nevoie de politică multipartidă. Meriți să ai „alegeri”, pentru că selectarea unui Președinte este la fel cu a cumpăra șampon într-un supermarket. Ar trebui să fii ca noi, cu „libertatea” de a-ți alege șamponul. Ai încredere în noi. Aveți o revoluție și răsturnați-vă guvernul. Asta vrea Dumnezeu să faci.”
Trebuie remarcat aici că americanii, ca parte fundamentală a amestecului lor neîncetat în afacerile interne ale Chinei, depun eforturi mari pentru a cultiva în China atitudini care să favorizeze și să sprijine dezvoltarea unei diviziuni politice stânga-dreapta în societatea chineză, deoarece conflictul natural inerent acestei diviziuni ideologice este o condiție prealabilă pentru tipul de schimbare politică pe care americanii doresc să o producă Chinei.
De fapt, americanii au mers atât de departe încât au efectuat studii ample asupra structurilor sociale regionale ale Chinei pentru a determina unde în țară ar putea găsi cele mai mari concentrații de cei care ar putea fi considerați „conservatori” sau „de dreapta” și aici caută păpuși și „dizidenți democratici” pe care îi pot folosi pentru a provoca liderii naționali ai Chinei.
Aceasta este sursa lui Ai Weiwei, Chen Guangcheng, Liu Xiaobo și mulți alții. Americanii îi incită pe acești oameni să provoace până când guvernul nu are de ales decât să acționeze, apoi inundă mass-media internațională cu povești despre China care „reprime” „dizidenții politici”.
Totul este o fraudă uriașă, un fel de joc pe care americanii îi place să îl joace. Dar, în realitate, este întotdeauna posibil în orice țară să găsești câțiva indivizi nemulțumiți care au mintea slabă și să-i incite să-și provoace guvernele, de obicei în marele lor detriment personal, dar atunci acești indivizi sunt întotdeauna dispensabili.
Fiți martor la micul drag american Joshua Wong din Hong Kong, inspirat de Consulatul american din Hong Kong pentru a-și împinge norocul mult peste limită și acum să petreacă probabil 20 de ani în închisoare ca recompensă. Dar, așa cum am spus, acești idioți de păpuși sunt toți consumabili.
Există un har mântuitor care poate proteja China de această boală numită „democrație”, o chestiune care pare să fie complet necunoscută în Occident. În loc să adopte o nouă politică și să spere că funcționează așa cum s-a intenționat, guvernul va efectua mici teste în zone selectate, poate uneori ani de zile, pentru a afla efectele din lumea reală asupra tuturor segmentelor societății, ajustându-se pe măsură ce merg, până când vor crede că au ceva care poate funcționa la nivel național.
Abia după astfel de încercări concentrate vor fi luate noi direcții. Sper că vor face acest lucru odată cu introducerea alegerilor pentru oficialii locali din mediul rural. De asemenea, o parte a „democrației cu caracteristici chineze” este că există și au existat multe propuneri de politici în care liderii chinezi nu sunt siguri de gama de binevenită pe care o astfel de legislație ar putea primi din partea populației generale sau de potențialul economic sau economic. alte efecte o anumită legislație nouă.
În primul caz, înainte de a propune orice legislație, guvernul va forma literalmente mii de echipe care să circule în rândul populației la nivel național pentru a discuta noua propunere de legislație și a obține o imagine clară a opiniilor și preferințelor oamenilor. Iar guvernul ascultă cu siguranță voința poporului, făcând foarte mult să explice motivele diferitelor propuneri și să ajungă la o soluție compatibilă cu obiectivele generale ale națiunii, dar care să aibă sprijinul poporului. Dacă aceasta nu este „democrație”, nu știu ce armai fi.
Într-un interviu publicat în Huffington Post în urmă cu câțiva ani, Helmut Schmidt, fostul cancelar al Germaniei, a spus asta despre sistemul electoral multipartit („democrație”) pentru China:[1]
„Democrația nu este punctul final al omenirii. Democrația are o serie de eșecuri grave. De exemplu, trebuie să fii ales la fiecare patru ani și trebuie să fii reales după următorii patru ani. Deci, încercați să le spuneți oamenilor ceea ce ar dori să audă. Sistemul multipartid nu este coroana progresului”. . . Nu l-aș vinde chinezilor.
Britanicii l-au vândut indienilor și pakistanezilor, iar olandezii au încercat să il vândă la indonezieni. Democrația nu funcționează cu adevărat în India. Nu le-aș spune egiptenilor să introducă democrația; nici nu l-aș prezenta altor țări musulmane precum Malaezia, Iran și Pakistan. Este o invenție occidentală. Nu a fost inventat de Confucius. Nu a funcționat în Roma antică [și nici în Atena] și atunci nu funcționase în nicio altă țară din lume. Și dacă devii sau nu democrație rămâne de văzut. Sentimentul meu este că China nu va deveni o democrație”.
După cum am observat în altă parte, diferența dintre calitatea politicienilor aleși din țările occidentale și oficialii analogi din guvernul Chinei, în special la nivel național în guvernul central, este o discrepanță atât de mare încât comparațiile sunt în mare măsură lipsite de sens.
Lee Kuan Yew, tatăl fondator al Singapore, l-a lăudat pe președintele Chinei Xi Jinping drept „un om de mare amploare” și l-a plasat în „clasa de persoane Nelson Mandela”, spunând că „omul are fier în suflet”, iar Xi a a fost lăudat pe scară largă (cu excepția SUA) ca un om care „va deveni primul lider global cu adevărat”. Acestea nu sunt complimente pe care le vedem aduse politicienilor occidentali.
De ce ar vrea China să se schimbe?
16.5. Cumpărătorii
Totuși, proiectul american de interferență este foarte activ în China astăzi, guvernul SUA cheltuind, din propria sa recunoaștere, peste 300 de milioane de dolari în fiecare an în China, căutând și antrenând „dizidenți” și „activiști pentru democrație”, precum și alți compradori yuppi. dorind să „restructura” guvernul Chinei pentru a permite mai mult control străin.
Am discutat adesea diverse subiecte legate de guvernare, politică, Occident, cu grupuri de oameni din China – majoritatea tineri profesioniști, toți absolvenți de facultate, și am fost adesea surprins de atitudinile unora care au fost puternic influențați de surse străine. Atitudinile exprimate, și chiar și cuvintele și expresiile folosite, erau prea asemănătoare, aproape textual, părând să provină dintr-o sursă americană care enumera toate avantajele „democrației” în stil american.
Am auzit multe comentarii precum „China are nevoie de două partide politice” sau „Occidentul este atât de bogat pentru că are democrație și un sistem superior de învățământ”. Și atât de mulți alții, tăiați din aceeași pânză, toată propaganda americană idealizată și falsă, fără temei și neinformat, ciuruite de superioritatea morală americană și bătută de o listă a deficiențelor comparative ale Chinei.
Dar când am explicat, de exemplu, că Occidentul era bogat în primul rând datorită colonialismului, exterminării populațiilor și jefuirii resurselor, acești oameni au rămas fără cuvinte. Nimeni nu părea să aibă idee că SUA înconjoară China cu propagandă, cu armată, încercând să se infiltreze și să prăbușească atât guvernul, cât și economia Chinei.
Nimeni nu a înțeles că forma de guvernare a Chinei a făcut-o să fie închisă interferențelor străine, care a fost în primul rând motivul pentru care SUA doresc ca China să se deschidă și să adopte mai multe partide politice. Majoritatea oamenilor cărora le-am vorbit erau naivi, inocenți și periculos de inconștienți de forțele politice din jurul lor. Acești oameni au fost vrăjiți când am subliniat multe dintre aceste probleme; pur și simplu habar nu aveau.
Sunt pe deplin de acord cu observația lui James Petras că „Acești yuppies chinezi imită cel mai rău dintre stilurile de viață consumeriste occidentale, iar perspectivele lor politice sunt conduse de aceste stiluri de viață și identități occidentalizate care exclud orice sentiment de solidaritate cu propria lor clasă muncitoare”.
Mulți dintre acești oameni sunt acum încorporați în sistemele economice sau de altă natură ale Chinei și sunt în măsură să facă rău real. Mulți dintre ei, în special „dizidenții” sau „activiștii” sunt sprijiniți și finanțați de ONG-uri americane, dar în ignoranța lor, ei nu percep nicio amenințare. În măsura în care acești oameni câștigă influență, ei distrag atenția și slăbesc China, la fel cum au făcut omologii lor trădători în urmă cu 150 de ani, fiind efectiv intermediari pentru propriii colonizatori.”
După cum a subliniat din nou Petras, toată ultima recoltă a acestor colaboratori chinezi a fost total discreditată în fața poporului chinez și la fel trebuie să se întâmple și astăzi.
Președintele Xi a avertizat cu privire la necesitatea eradicării „curenților subversivi care traversează societatea chineză”, precum și a pericolelor ONG-urilor finanțate de americani din China, citând un document guvernamental care afirmă că „forțele occidentale ostile Chinei și dizidenții din țară sunt încă vii, infiltrandu-se constant în sfera ideologică” și au „suscitat necazuri” în multe zone sensibile.
*
Note
[1] Helmut Schmidt: „Nu aș vinde democrația chinezilor”
http://www.huffingtonpost.com/2014/04/01/china-democracy_n_5067120.html
*
Scrierile dlui Romanoff au fost traduse în 32 de limbi, iar articolele sale au fost postate pe peste 150 de site-uri de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant de management pensionar și om de afaceri. A deținut funcții de conducere în cadrul unor firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale la cursurile EMBA de nivel superior. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. El este unul dintre autorii care au contribuit la noua antologie a lui Cynthia McKinney „When China Sneezes”. (Cap. 2 — Confruntarea cu demonii).
Arhiva sa completă poate fi văzută la:
https://www.bluemoonofshanghai.com/ + https://www.moonofshanghai.com/
El poate fi contactat la: 2186604556@qq.com
*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către proprietarul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție conform doctrinei de utilizare corectă și are doar scop educațional și informativ. Nu există nicio utilizare comercială a acestui conținut.
Copyright © Larry Romanoff, Blue Moon of Shanghai, Moon of Shanghai, 2024
