RO — LARRY ROMANOFF: Dezvaluind Elon Musk – Partea a 17-a — Emascularea Suveranitatii Nationale

Dezvaluind Elon Musk – Partea a 17-a

Emascularea Suveranitatii Nationale

De Larry Romanoff

Traducerea CD

 

Acesta este unul dintre cele mai importante documente pe care le veți citi vreodată. Conținutul său este extrem de important pentru fiecare dintre noi.

 

CHINESE     ENGLISH       ROMANIAN

 

 

 Introducere

Guvern Mondial

Suveranitate Supranațională

Naționalism

ISDS

Parteneriatul Trans-Pacific (TPP)

O a doua privire asupra DOGE

Un litigant profesionist

Căutarea judecătorilor

Intimidarea prin litigii

Exemplul Canadei

Agenții de publicitate

ONG-uri

Legătura dintre puncte

Privilegiul evreiesc

Nucleul putred al Apple

Familia Sackler

AMEX

Nestlé – Uciderea cu lapte

Nestlé și apa lumii

Epidemia perfect sincronizată a lui Pfizer

Epilog

 

Introducere

 

INFLUENTA LUI ROTHSCHILD: PUTEREA DIN SPATELE PUTERII

Natiunile si societatile libere sunt o iluzie. Sunt aceia dintre noi care se considera ei insisi Elita umanitatii.

Acestia ar fi imparatii in dreptul lor sa controleze(nu sa guverneze) tara si intocmai si lumea.

 

 

 

Acest articol continuă din Partea 16, anterioară, unde am scris că geniul lui Elon Musk nu a fost niciodată tehnic – a fost ca o perdea de fum umană pentru cel mai mare transfer de suveranitate din istorie. Pentru o referință ușoară, voi repeta aici trei paragrafe scurte de la sfârșitul Părții 16.

 

Amploarea coordonarii din spatele operațiunii persoanei  lui Elon Musk au necesitat, fără îndoială, o infrastructură cu influență globală. Pe baza indiciilor financiare, a modelelor geopolitice și a mecanicii media, dovezile indică un sindicat financiar cu sediul la Londra ca arhitect; Rothschild și bancherii evrei din City-ul Londrei. Această întreprindere masivă, de zeci de ani, a avut în mod clar o comandă centralizată, dar una care transcede căutarea convențională de profit sau manipularea pieței. Dovezile indică un obiectiv mai profund: demontarea suveranității naționale. Persona lui Musk servind drept cal troian pentru o schimbare ireversibilă de putere. Geniul lui Musk nu a fost niciodată tehnic – a fost ca o perdea de fum umană pentru cel mai mare transfer de suveranitate din istorie.

 

Scopul strategic a fost neutralizarea guvernelor, privatizarea guvernării și financiarizarea suveranității naționale. Imaginea inițială a lui Musk, de tipul „drăguț/retardat/inofensiv”, era ambalajul lucios/stralucitor care făcea prădarea financiară, tehnică și digitală acceptabilă. Brandingul ulterior al lui Musk, de „geniu rebel”, a servit drept camuflaj pentru mecanismele de ocolire a oricărei suveranități naționale. Fața drăguță de cățeluș a lui Elon Musk, cu ochii pieziși, era interfața „prietenoasă” care masca intențiile străine complexe și foarte ostile. Făcea ca închiderea digitală a societății să pară progres, mai degrabă decât o înrobire corporativă.

 

Acest lucru este ușor de înțeles dacă poți înțelege un lucru: „persoana” lui Elon Musk nu era produsul; era ambalajul. Nu a fost niciodată vorba despre Elon Musk; era vorba despre construirea unui API uman pentru capitalul evreiesc, pentru a conduce națiunile peste granițe, ca și cum aceste granițe nu ar exista. Sindicatele evreiești din Londra pariază că un „tehno-mesia” ar putea legitima confiscarea infrastructurii digitale și fizice. Scopul final este de a înlocui statele-națiune cu un fel de „feudalism algoritmic” în care persona lui Musk legitimează controlul Londrei.

 

Acest eseu continuă cu transferul de suveranitate efectuat de Elon Musk, prin amplificarea scandaloasă a personalității sale și prin activitatea sa in DOGE și activitățile conexe. Dar, pentru a vă ajuta să înțelegeți pe deplin dinamica tuturor acestor lucruri și potențialele efecte, avem nevoie de câteva informații generale. Aveți răbdare cu mine, pentru că aceste informații generale sunt importante.

 

Într-un eseu anterior intitulat „Umanitatea la răscruce”, [1] am început cu următoarea afirmație:

 

Omenirea se află la un punct de vârf, un punct de tranziție între două stări diferite de guvernare și existență. Lumea de astăzi este ca un sac care este umplut încet, în timp ce șnurul din jurul deschiderii este tras din ce în ce mai strâns pentru a împiedica conținutul să scape de închisoare. Umbrele acestui viitor sunt peste tot vizibile, dar chiar și cei mai atenți observatori tind să vadă prevestirile nu ca avertismentele care sunt, ci să considere toate aceste piese ale unui puzzle disperat ca evenimente deconectate și fără legătură.

 

Căci, întunecată și disperată, pot pecetlui vederea mea, dar omul nu poate ascunde ceea ce Dumnezeu ar dezvălui. Este apusul vieții care îmi oferă învățături mistice, iar evenimentele viitoare își aruncă umbra în fața lor. [2]

 

Aceste cuvinte devin din ce în ce mai importante pentru fiecare dintre noi. În acest eseu, vom analiza încotro se îndreaptă lumea noastră, cum se îndreaptă acolo și de ce se îndreaptă acolo.

 

World Government

 

 

Aceasta nu este o fantezie și cu siguranță nu este o „teorie a conspirației”. Gândurile și planurile pentru un guvern mondial au fost puse în aplicare de bancherii evrei khazari din City-ul londonez de cel puțin 200 de ani. Semnele sunt peste tot. Trebuie doar să ne uităm și să facem legătura.

 

Pe 17 februarie 1950, bancherul evreu James Paul Warburg a făcut următoarea declarație în fața Senatului SUA: „Vom avea un Guvern Mondial, indiferent dacă ne place sau nu. Singura întrebare este dacă Guvernul Mondial va fi realizat prin cucerire sau prin consimțământ.”[3] Warburg a fost fiul lui Paul Moritz Warburg și nepotul lui Felix Warburg și al lui Jacob Schiff, ambii bancheri evrei de la Kuhn, Loeb & Co care au finantat Revolutia din Octombrie.

 

Unii cititori își vor aminti vechile povești despre Grupul Bilderberg, a cărui existență a fost negată cu vehemență timp de decenii, atât de mulți observatori perspicace fiind ridiculizați drept „teoreticieni ai conspirației” până când adevărul a fost în sfârșit dezvăluit: Acesta a fost David Rockefeller, vorbind la întâlnirea Grupului Bilderberg din iunie 1991 de la Baden, Germania: „Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine și altor publicații importante ai căror directori au participat la întâlnirile noastre și le-au respectat promisiunile de discreție timp de aproape patruzeci de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul pentru lume dacă am fi fost supuși luminilor publicității în acei ani. Dar„ Lumea este mai sofisticată și pregătită să meargă spre un guvern mondial. Suveranitatea supranațională a unei elite intelectuale și a bancherilor mondiali este cu siguranță preferabilă autodeterminării naționale practicate în secolele trecute.”[4] Rockefeller a mărturisit mai departe în memoriile sale: „Dacă sunt acuzat de conspirație pentru a construi o structură supranațională care să anuleze suveranitatea națională, da,sunt vinovat și mândru.”

 

Există două lucruri de care ar trebui să țineți cont în citatele de mai sus. În primul rând, declarația lui Paul Warburg. Gândiți-vă ce trebuie să fi fost deja în mișcare și de cât timp pentru ca Warburg să fi făcut o declarație atât de definitivă și îndrăzneață – în public – în fața Senatului SUA. Aceasta a fost o declarație prezumtivă și condescendentă, disprețuitoare, în esență o declarație adresată senatorilor că „zilele lor erau numărate”, că se îndreptau spre un viitor irelevant – și că nu trebuie neaparat să le placă. Warburg nu vorbea în nume propriu; vorbea în numele lui Rothschild și al cabalei bancherilor evrei din City-ul Londrei, de unde au provenit aceste planuri și execuția lor. Pentru a face o astfel de declarație publică, Warburg, în esență, spunea Senatului SUA că planurile pentru un guvern mondial erau deja atât de avansate încât nu mai puteau fi prevenite.

 

Acum, gândiți-vă la declarația lui David Rockefeller. Nu există nicio modalitate de a înțelege greșit cuvintele omului. El recunoaște deschis o conspirație între toate mass-media americane majore (toate deținute de evrei) și bancherii din spatele Grupului Bilderberg. A fost o conspirație a tăcerii care a durat aproape 40 de ani, în care mass-media deținea cunoștințe depline despre existența acestui grup și despre planurile lor pentru un guvern mondial, dar a ascuns adevărul și a afectat grav reputația oricui a încercat să-l expună. El nu numai că spune că ar fi fost imposibil să se dezvolte aceste planuri dacă ar fi fost dezvăluite prematur, dar că o „suveranitate supranațională” a bancherilor evrei este „cu siguranță preferabilă” națiunilor care își stabilesc propriile căi.

A fost mai mult decât atât. Montagu Norman, agent Rothschild și guvernator al Băncii Centrale a Angliei, deținută de Rothschild, a declarat într-un discurs adresat Asociației Bancherilor din Statele Unite în 1924:

 

„Capitalul trebuie să se protejeze în orice mod posibil, atât prin combinații, cât și prin legislație. Datoriile trebuie colectate, ipotecile executate silit cât mai rapid posibil. Atunci când, prin procesul legal, oamenii de rând își pierd casele, vor deveni mai docili și mai ușor de guvernat prin brațul puternic al guvernului aplicat de o putere centrală a bogăției sub conducerea unor finanțatori de top. Aceste adevăruri sunt bine cunoscute printre oamenii noștri principali, care sunt acum angajați în formarea unui imperialism pentru a guverna lumea. Prin împărțirea alegătorului prin sistemul partidelor politice, îl putem face să-și consume energiile luptând pentru chestiuni fără importanță. Astfel, prin acțiuni discrete putem asigura pentru noi înșine ceea ce a fost atât de bine planificat și realizat cu atâta succes.” [5] Citatul conține mai multe idei distincte, toate acestea ar trebui să pară cu adevărat de rău augur pentru oamenii din aproape fiecare țară.

 (1) Înrobirea prin datorii

(2) oameni care își pierd casele; devin chiriași sau fără adăpost

(3) guvernare a puterii centrale de către bancheri

(4) bancherii sunt acum angajați în formarea unui imperialism pentru a guverna lumea

(5) „democrația” este o farsă pentru a diviza și cuceri populația; oamenii își pierd timpul cu „chestiuni fără importanță”.

(6) „ne putem asigura singuri ceea ce a fost atât de bine planificat”. Dacă aceasta nu este o „conspirație”, atunci ce ar fi?

 

Aș adăuga o notă despre înrobirea prin datorii. SUA este un caz clasic. Pe lângă toate celelalte datorii, avem acum zeci de milioane de studenți absolvenți de universitate care datorează sute de mii de dolari fiecare în împrumuturi studențești – la rate ale dobânzii de până la 17%, iar aceste împrumuturi nu pot fi iertate prin faliment. Vor fi perpetue. O altă notă ar fi firme precum Blackstone care exploatează lipsa locuințelor prin achiziționarea de nenumărate zeci de mii de case, cu costuri lunare de proprietate care depășesc acum chiria cu 1.000 de dolari pe piețele occidentale. Acest lucru este valabil în majoritatea țărilor occidentale și, de asemenea, în unele națiuni din Europa de Est, unde proprietatea asupra unei locuințe este acum, la propriu, doar un vis. Această „lipsă de locuințe” nu este un accident; face parte din agendă. Niciun astfel de eveniment nu s-ar putea produce „din întâmplare” în 25 sau 30 de țări simultan. Montagu Norman a vorbit serios despre faptul că oamenii sunt mai docili atunci când nu au o casă, sau cel puțin nu au o casă pe care să o dețină.

 

Suveranitate supranațională

 

 „Bursele” Rhodes aveau scopul de a recruta cei mai buni și mai străluciți tineri din elita occidentală și de a-i trimite să studieze la Oxford, unde erau îndoctrinați cu ideologia guvernării mondiale.

 

Revenind la James Paul Warburg și David Rockefeller. „Suveranitatea supranațională” este cea care ne interesează, pentru că nu este vorba despre „guvern”, ci despre guvernare. Este vorba despre suveranitate; despre puterea asupra guvernului. În această lume viitoare a bancherilor evrei, guvernele naționale vor exista în continuare, dar nu vor avea nicio putere. Vor continua să aplice reglementările de circulație, gunoiul va fi în continuare colectat, dar nu prea mult altceva. Aproape totul va fi „privatizat”. Bancherii și industriașii vor fi preluat controlul asupra a tot ceea ce are un flux monetar: băncile centrale, comerțul, sistemul bancar, comerțul, proprietatea intelectuală, educația, asistența medicală, transporturile, autostrăzile, porturile, aeroporturile, comunicațiile, producția de bunuri, vor fi preluate și controlate de acești bancheri. Toată infrastructura și resursele naturale primare ale unei națiuni vor fi în mâini private, nu vor mai fi sub controlul vreunui guvern național. Iar „guvernul” rămas, așa cum va fi, va avea doar două funcții principale. Una va fi colectarea de impozite sit axe pentru a le transmite bancherilor, iar cealaltă va fi suprimarea populației cetățenilor care se simt dezamăgiți să trăiască în acea lume și nu pot suporta acest mod de viață. Aceasta este diferența dintre guvern și guvernare.

 

Suveranitatea națională nu va mai exista de fapt, dacă acest vis aparent se va împlini. Toată puterea asupra lumii ar fi în mâinile unui număr foarte mic de bancheri și industriași evrei care ar deține și controla aproape totul – inclusiv pământul și toată apa dulce. Aceștia nu ar fi supuși altor legi decât propriilor legi, ca în cazul ISDS, și vor deține toată bogăția. Populațiile fiecărei națiuni vor fi animale sărace, nu mai bune decât vitele. Klaus Schwab a spus că statele-națiune sunt învechite și că elitele bancare tehnologice nealese vor controla guvernarea globală. Mulți dintre cei care au încercat să se opună acestui sistem au fost uciși. Parteneriatul Trans-Pacific (TPP) a făcut parte din acest lucru, la fel ca și șarada DOGE a lui Elon Musk în SUA.

 

Acești bancheri susțin că ideea de suveranitate națională este depășită, un anacronism, care nu mai este potrivită. Soluția pe care o propun este un „guvern mondial” care să înlocuiască suveranitatea națională, o guvernare controlată de bancheri evrei care ar avea un rang mai înalt decât orice guvern național. Justin Trudeau, fostul prim-ministru al Canadei, și-a revendicat succesul în a face din Canada primul „stat post-național” din lume. [6] El a omis să sublinieze că scopul alternativei sale este de a anula regulile, obiceiurile și suveranitatea națiunilor individuale. [7] Niciun canadian cu înțelegere nu a aprobat această descriere.

 

Acesta este cu adevărat un viitor distopic în care bancherii și industriașii străini controlează toate elementele esențiale ale vieții într-o națiune. Oamenii, viitoarele vită, ar trebui să aibă o frică viscerală de orice și de dezumanizare. Acesta nu este un secret. Oamenii au avertizat despre acest lucru de secole, dar se pare că puțini înțeleg pericolul iminent. Acesta este un fel de „lovitură de stat silențioasă” asupra guvernelor naționale, controlul financiar evreiesc înlocuind suveranitatea națională.

 

În 1802, Thomas Jefferson a spus: „Dacă poporul american va permite vreodată băncilor private să controleze emisiunea monedei sale… băncile și corporațiile care vor crește în jurul lor îi vor priva pe oameni de toate proprietățile până când copiii lor se vor trezi fără adăpost.” Și iata, exact asta s-a întâmplat.

 

Există, de asemenea, multe rețele de putere anglo-americane care există pentru a promova cauza. Acestea pot fi grupuri de experți aparent inocente, dar există multe altele pe care s-ar putea să nu le recunoaștem în înfățișarea lor. Unul dintre acestea este Rhodes Trust, care a fost înființat la sfârșitul anilor 1800, o creație a lui Cornelius Rhodes și a unuia dintre Rothschildzi. Acești oameni au pus la punct planurile pentru un guvern mondial controlat de evrei la acea vreme. „Bursele” Rhodes aveau scopul de a recruta cei mai buni și mai străluciți tineri din elita occidentală și de a-i trimite să studieze la Oxford, unde ar fi îndoctrinați cu ideologia guvernului mondial.

 

Au existat unele eforturi uimitoare de a converti SUA într-o dictatură fascistă instantanee controlată de evrei, care până acum au eșuat. Una dintre acestea a fost o tentativă eșuată din 1934 de lovitură de stat militară în SUA, finanțată în fundal de evrei europeni. [8] Aceasta a fost foarte reală și aproape a reușit. Istoria sa a fost atât de adânc îngropată, încât aproape nimeni în viață nu știe de ea.

 

 Din nou, în 1949, a existat ceva numit „Rezoluția Uniunii Atlantice”, finanțată în secret de interesele lui Rockefeller (partea „secretă” este că Rockefeller era un agent Rothschild), care a propus abolirea Declarației de Independență a SUA pentru a crea un superstat anglo-american. Dar este important de menționat că atât porțiunea „anglo”, cât și cea „americană” a acestui superstat ar fi fost formate aproape în întregime din evrei.

 

Nationalism

 

Pe măsură ce Napoleon se extindea și armatele sale ocupau multe alte țări europene, toate aceste țări au fost de acord că autodeterminarea națională era calea de urmat. Unirea împotriva regimului francez a creat un sentiment de destin comun – un sentiment de naționalism. Source

 

Naționalismul este de obicei considerat dragoste pentru propria țară sau grijă pentru propria țară. Însă bancherii care vor să înființeze un guvern mondial susțin că naționalismul este rău. Motivul pentru care este rău (pentru ei) este că oamenii care sunt „naționaliști”, adică care își iubesc țara, nu vor dori să cedeze suveranitatea sau proprietatea asupra resurselor sau infrastructurii acestor bancheri străini.

 

Într-o carte electronică anterioară despre „Cum s-au îmbogățit SUA”[9], am scris următoarele:

 

La o conferință din Mexic, în 1945, SUA au cerut o „Cartă Economică a Americilor” [10] [11] menită să elimine ceea ce numeau „flagelul naționalismului economic”, hotărâte să zdrobească „filosofia Noului Naționalism care cuprinde politici menite să aducă o distribuție mai largă a bogăției și să ridice nivelul de trai al maselor”. Un oficial al Departamentului de Stat a explicat că aceasta însemna o obiecție a SUA față de latino-americanii care „erau convinși că primii beneficiari ai dezvoltării resurselor unei țări ar trebui să fie poporul acelei țări”. În conformitate cu această atitudine, SUA au fost de acord să recunoască guvernul Mexicului doar cu condiția ca articolul 27 din Constituția mexicană să nu se aplice companiilor petroliere americane. Articolul 27 prevedea că petrolul mexican era proprietatea Mexicului. (Funcționarii Departamentului de Stat și ceilalți implicați în aceste negocieri erau în principal negustori evrei și bancheri evrei). Puteți vedea unde duce asta. „Naționalismul” spune „Ceea ce este al meu este al meu”. „Suveranitatea supranațională” a bancherilor spune „Ceea ce este al tău este al meu”.

 

Bancherii europeni au făcut numeroase declarații condamnând naționalismul ca pe un blestem.

 

Christine Lagarde (președinta BCE, fosta directoare a FMI), a declarat la reuniunea anuală a FMI din 2017: „Naționalismul economic este o modalitate sigură de a transforma o redresare într-o recesiune”.

Mario Draghi (fostul președinte al BCE), într-un discurs susținut în 2012 la Universitatea Harvard, a spus: „Suveranitatea națională este incompatibilă cu moneda euro… Trebuie exercitată în comun”. El susținea transferul tuturor puterilor fiscale de la statele UE către tehnocrații de la Bruxelles.

Klaus Schwab (fondatorul WEF), la Summitul WEF din 2018, a declarat: „Statele-națiune trebuie să cedeze suveranitatea rețelelor de guvernanță globală… A patra revoluție industrială o cere”. El promova un fel de „capitalism al părților interesate”, în care corporațiile și băncile scriu împreună legile pentru toate națiunile supuse.

George Soros (Finanțator criminal), într-un discurs la Project Syndicate din 2019, a spus: „Naționalismul este cea mai mare amenințare la adresa societății deschise… Avem nevoie de instituții globale cu puteri reale de aplicare a legii”.

 

În Raportul anual din 2021 al Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), deținută de Rothschild, a fost menționat acest comentariu: „Autonomia politicilor naționale trebuie limitată pentru a menține globalizarea financiară”. Este important să nu subestimăm puterea BRI. Este o organizație malefică. „Modelul BRI” se bazează pe dependența de datorii, care necesită state slabe, deoarece națiunile slabe cedează controlul creditorilor (bancherii evrei) în timpul crizelor. Un studiu de caz actual util este Grecia, care, în 2015, a transferat autoritatea bugetară bancherilor UE/FMI în schimbul unor planuri de salvare. Dacă nu știți nimic despre Grecia, ar trebui să citiți prima parte a eseului meu anterior, „Umanitatea la răscruce”. [12] Acesta discută despre Grecia și despre cum țara a devenit practic un stat eșuat, deținut și controlat în totalitate de câțiva bancheri. După cum am menționat mai sus, „guvernul” Greciei încă există, dar nu are putere.

 

Bancherii atacă naționalismul atât de brutal nu pentru că este inerent dăunător, ci pentru că împuternicește controlul guvernului intern asupra puterii capitalului evreiesc. De asemenea, permite naționalizarea resurselor, așa cum se întâmplă în cazul petrolului din Iran și al minelor de litiu din Mexic. În plus, naționalismul amenință grav sistemul de tribunale ISDS, care are prioritate față de instanțele naționale.

 

ISDS

 

 

 „Pe măsură ce imperiile europene se prăbușeau în secolul al XX-lea, structurile de putere care dominaseră lumea timp de secole erau supuse renegocierii. Totuși, în loc de o renaștere a democrației, ceea ce a apărut a fost o lovitură de stat silențioasă – și anume, ascensiunea de neoprit a puterii corporative globale.”[13] [14]

 

„Ceea ce se numește Soluționarea Disputelor Investitor-Stat (sau ISDS) este un sistem juridic global puternic, dar obscur, prin care corporațiile multinaționale pot da în judecată țări întregi direct în fața unor tribunale internaționale obscure.” Scopul său este de a consacra sărăcirea națiunilor mici, oferind „drepturi” internaționale ireproșabile bancherilor evrei privați. Acest proces are puterea de a împiedica legislația financiară națională să împiedice capacitatea acestor bancheri de a jefui Sudul Global. Acesta oferă capitalului evreiesc dreptul de a forța națiunile sărace să renunțe la materiile prime esențiale și de a preveni impozitarea celor care le iau.

 

ISDS a fost creat în anii 1960 de către bancherii evrei din City of London, BRI, Banca Mondială și FMI. S-a făcut acest lucru deoarece bancherii au văzut o nevoie urgentă de a proteja „investitorii” evrei din „țări pline de naționalism”. Eugene Black, un evreu, pe atunci președinte al Băncii Mondiale, a condamnat ceea ce el a numit „o atitudine ostilă, atât din partea guvernelor, cât și a popoarelor, față de motivul profitului”. Ostilitatea față de motivul profitului a fost, desigur, eliminarea simultană a suveranității naționale.

 

ISDS a devenit un fel de clauză automată care a fost introdusă cu forța în fiecare acord internațional privind comerțul și în fiecare tratat cu națiunile sărace. „Sistemul ISDS a fost consacrat în mii de tratate internaționale care au acordat investitorilor străini acces la acesta în caz de dispute cu guvernele. Acestea au dat, practic, „consimțământul” prealabil al unui stat pentru ca investitorii străini să depună cereri de despăgubire în locuri precum ICSID – Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor Relative cu Investițiile.

Aproape toate aceste cazuri au fost depuse de companii cu sediul în țări bogate, împotriva guvernelor din țări sărace.”[15] [16]

 

 

Eugene Black, în stânga, cu prim-ministrul Israelului, David Ben Gurion, la Ierusalim, 6 mai 1960. (Colecția Națională de Fotografie a Israelului, Wikimedia Commons, Domeniu public). Source:

 

ISDS este cu adevărat o acțiune insidioasă. Permite corporațiilor să dea în judecată guvernele pentru „profituri pierdute”, în cele mai flagrante circumstanțe. De exemplu, compania de tutun Philip Morris a dat în judecată mica țară Uruguay pentru peste 2 miliarde de dolari, pentru profituri pierdute din cauza legilor anti-fumat. Ceva similar s-a întâmplat și cu Australia, unde ambalajele revizuite ale tutunului au dus la pierderi de vânzări, iar guvernul australian a fost dat în judecată pentru miliarde. În cele din urmă, țara a câștigat acest caz, dar a costat-o peste 50 de milioane de dolari să se apere.

 

Un alt astfel de caz l-a implicat pe El Salvador. O companie minieră evreo-canadiană dorea să deschidă o mină de aur, dar nu avea drepturi asupra terenurilor respective și nici planuri de a limita poluarea severă rezultată din procesul de minerit – a se vedea Romania versus Gabriel Co. O femeie al cărei nume ar trebui înregistrat în infamie, Catherine McLeod-Seltzer, președinta companiei miniere, a dat în judecată El Salvador pentru peste 300 de milioane de dolari, aproximativ jumătate din veniturile fiscale anuale ale micii țări, reprezentând profiturile pe care le-ar fi realizat dacă ar fi putut deschide mina. [17] Însă, din cauza altor proiecte miniere dezastruoase, El Salvador deja nu avea aproape deloc apă dulce necontaminată, iar această propunere de proiect minier ar fi contaminat cele 10% rămase. Fără a ține cont de această preocupare umanitară, Catherine McLeod-Seltzer a depus o plângere prin care El Salvador „a refuzat în mod nedrept să acorde permise pentru proiectele sale de explorare și exploatare, ceea ce a făcut ca descoperirea de minerale [a Pacific Rim] din El Salvador să fie lipsită de valoare”. El Salvador a câștigat în cele din urmă, dar acest rezultat a fost extrem de rar. [18]

 

Cazurile ignoră guvernul și instanțele națiunii victimă, iar litigiile sunt soluționate de tribunale secrete în cadrul ISDS – Soluționarea litigiilor dintre investitori și stat. Acest lucru permite corporațiilor să submineze încercarea unui guvern de a-și proteja poporul și mediul, totul în numele profiturilor unui investitor străin. „Afectează în mod disproporționat țările cu industrii extractive din Sudul Global. Începând cu 2013, existau 169 de astfel de cazuri în așteptare, dintre care 60 (35,7%) erau legate de petrol, minerit sau gaze. Guvernele din America Latină și Caraibe constituie doar 14% din totalul guvernelor membre; totuși, ele reprezintă 50% din cazurile de litigiu.” [19]

 

În acest extras din cartea lor „Lovitura de stat silențioasă”, [20] Claire Provost și Matt Kennard discută mecanismul juridic cheie utilizat de corporațiile multinaționale pentru a trece peste guvernele din întreaga lume. Bancherii evrei au denunțat ceea ce ei au numit „mișcări de independență” ale țărilor sărace, cele recent eliberate de secole de colonialism, deoarece existau „vaste proprietăți funciare care puteau fi expropriate”. Dar aceste „investiții” au fost zădărnicite de statele mici care „se amestecau în drepturile capitalului evreiesc”, refuzau să renunțe la materiile lor prime esențiale și chiar aveau îndrăzneala de a impozita profiturile investitorilor. Prin urmare, au creat un sistem juridic obscur „prin care corporațiile multinaționale pot da în judecată țări întregi direct la tribunale internaționale obscure controlate de ei”. Acest sistem a devenit ISDS, creat deoarece bancherii și industriașii evrei au simțit o nevoie existențială „de a-i proteja pe investitorii din țările pline de naționalism”.

 

Este adevărat că nu toate corporațiile care au profitat de prevederile ISDS erau deținute de evrei, dar acei neevrei au fost beneficiarii accidentali ai unui sistem care nu era conceput sau destinat lor. Dacă bancherii controlează apa dulce (Goldman deține 23% din utilitățile globale de apă, iar Nestlé un procent mai mare) și drepturile de carbon (fondurile ESG ale BlackRock dețin 17% din creditele de carbon), supraviețuirea umană devine o marfă comercializată.

 

Parteneriatul Trans-Pacific (TPP)

 

 

Acesta este, fără îndoială, cel mai ambițios proiect de intimidare încercat vreodată de bancherii evrei din City-ul Londrei, depășind cu mult tentativa lor de lovitură de stat fascistă asupra guvernului SUA [21]] sau chiar jefuirea aurului tuturor băncilor centrale ale lumii înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. [22] Aceasta a fost o întreprindere menită să elimine efectiv suveranitatea statelor-națiune și să transforme lumea într-un aglomerat de marionete geografice fără alt scop decât acela de a servi interesele financiare și politice ale acestor bancheri.

 

Abordarea precisă adoptată în ceea ce privește TPP a fost aceea că corporațiile multinaționale aveau (sau ar avea de atunci încolo) un nivel de suveranitate care îl depășește pe cel al națiunilor suverane și că interesele lor ar avea o prioritate mai mare, rezultatul fiind că orice guvern care împiedică profiturile sau, într-adevăr, orice acțiuni ale unei companii multinaționale, din orice motiv, în orice circumstanțe, ar trebui să compenseze firma respectivă pentru profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dar nu le-a realizat.

 

Acest lucru s-ar aplica chiar și în cazul în care, de exemplu, o națiune trebuie să reducă ratele dobânzilor pentru a-și stimula economia în timpul unei perioade de recesiune. Citibank ar putea apoi apela la comisia de arbitraj TPP controlată de evrei pentru compensații pentru profiturile pierdute, iar guvernul ar fi obligat să plătească. Dacă China ar decide să subvenționeze achiziționarea de vehicule electrice de dragul preocupărilor de mediu pe termen lung, General Motors ar putea apela la TPP pentru compensații pentru profiturile pierdute din vehiculele pe benzină. Dacă o țară ar interzice fumatul, companiile de tutun ar putea da în judecată guvernul pentru toate profiturile pierdute – pe termen nelimitat. Dacă o țară ar refuza să permită importul de carne care conține substanțe chimice cancerigene, compania exportatoare ar putea da în judecată – și ar obține – compensații pentru toate profiturile pierdute. Dacă o țară ar adopta legi pentru a-și proteja mediul, acviferele de apă sau silvicultura, companiile străine ar putea obține compensații complete pentru profiturile pierdute. Practic, orice națiune care adoptă legi care reduc în vreun fel profiturile acestor bancheri evrei și ale companiilor lor multinaționale si criminale ar trebui să le ramburseze integral banii pe care ar fi putut să îi câștige, dar nu i-au făcut.

 

Bancherii evrei care au pus la cale această schemă erau atât de îngrijorați de potențialul val de indignare dacă termenii ar deveni publici, încât întregul program a fost ținut secret. După ani de încercări ale membrilor Congresului SUA de a consulta măcar TPP, doar un congresman, Alan Grayson, a reușit să examineze doar câteva porțiuni selectate ale acordului, dar administrația Obama a declarat conținutul „clasificat” și o „chestiune de securitate națională” și l-a amenințat pe Grayson cu acuzații penale dacă ar încerca să dezvăluie vreunul dintre conținuturi. Chiar și atunci, i s-a permis să vizualizeze documentul doar într-o cameră privată, unde computerele, telefoanele mobile, camerele foto și chiar creionul și hârtia erau interzise. Nivelul de secret din jurul acestui acord a fost de neegalat, propriii reprezentanți ai națiunii – guvernul ales al SUA – fiind ținuți complet în întuneric. Chiar și națiunilor cărora li s-a cerut (de fapt, a fost fortate) să semneze acest așa-numit „acord” li s-a refuzat accesul la o mare parte din conținutul său. De exemplu, secțiunile privind proprietatea intelectuală au fost considerate atât de secrete încât țările au fost rugate să le semneze fără a vedea vreodată conținutul a ceea ce semnau.

 

Cele mai înfricoșătoare prevederi ale acordurilor TPP au fost că acestea erau perpetue – nu ar expira niciodată – și nu puteau fi abrogate sau modificate de niciun guvern viitor al vreunei națiuni suficient de nechibzuite pentru a le semna. Această restricție ar rămâne valabilă indiferent de schimbările guvernelor viitoare, de schimbările opiniei publice sau de preocupări mai dramatice și dovedite cu privire la siguranța alimentară sau securitatea națională. Aceste documente erau prezentate pur și simplu ca „acorduri comerciale”, dar nu erau așa ceva. Erau o suprapunere asupra tuturor națiunilor semnatare a unei serii de legi perpetue, cu o reputație atât de înaltă încât nu puteau fi abrogate de niciun guvern ulterior. Acordul TPP, prevederile și arbitrajul său erau superioare oricărui guvern național sau Curților sale Supreme, în perpetuitate. Acesta ar suprima definitiv capacitatea tuturor guvernelor de a-și pune propriul interes public înaintea profiturilor băncilor străine (evreiești) și ale corporațiilor multinaționale.

 

Sponsorii TPP au propus controlul întregului internet, nu doar dictând standarde, ci și monitorizând și supraveghind toată activitatea utilizatorilor din toate națiunile, dincolo de controlul guvernelor locale. TPP ar fi obligat toți furnizorii locali de servicii de internet să efectueze monitorizare și spionaj la scară largă sau să permită SUA (de fapt, NSA sau Mossad) să le efectueze, cu puteri depline de aplicare a legii, pedepsire, închisoare a cetățenilor locali din orice națiune și de eliminare completă a persoanelor de pe internet. Prevederile TPP au revendicat chiar dreptul tribunalelor sale de a ocoli automat guvernele și instanțele locale și de a pedepsi prin sancțiuni penale – în întregime pe propria lor autoritate – orice furnizor de servicii de internet din orice națiune care le-a încălcat interesele.

 

TPP a propus preluarea controlului asupra reglementărilor interne privind munca, standardelor de siguranță la locul de muncă, reglementărilor privind asistența socială, tuturor standardelor alimentare și multe altele, eliminându-le de sub controlul guvernelor naționale prin înlocuirea legilor interne. A încercat să controleze natura și furnizarea asistenței medicale cetățenilor din toate națiunile.

 

Nu voi insista mai mult asupra acestui subiect aici. Am scris un articol anterior despre TPP, în care am acoperit conținutul în detaliu. [23] Vă îndemn cu toată seriozitatea să îl citiți, deoarece aveți nevoie de aceste informații pentru a înțelege și aprecia pe deplin ce se întâmplă astăzi.

 

O noua privire asupra DOGE

 

 

Am scris de multe ori înainte că, ori de câte ori avem un eveniment semnificativ creat de om, fie el intern sau internațional, rezultatul final al acelui eveniment a fost planificat. Ne putem gândi la DOGE în acest context ca fiind un eveniment semnificativ creat de om, cu acțiuni și rezultate. Acțiunile au fost planificate cu mare atenție pentru a produce exact consecințele care au apărut. Acțiunile DOGE nu au fost un accident și nici rezultatele nu au fost. După cum am mai spus, oamenii care planifică aceste evenimente mari nu sunt proști și au făcut aceste lucruri de multe ori înainte. Se va întâmpla ocazional să exagereze sau poate să fie luați prin surprindere de o interferență neașteptată în planurile lor, dar astfel de ocazii sunt foarte rare. Pentru scopurile noastre, singura presupunere rezonabilă este că DOGE a fost planificat în detaliu extrem și că evenimentele s-au desfășurat exact așa cum era de așteptat și cu rezultatele intenționate. Dar este important să nu confundăm acțiunile cu rezultatele.

 

În partea a 13-a a acestei serii de eseuri, [24] am scris că DOGE a fost un program de asistență socială pentru Elon Musk. Acest lucru era adevărat, dar DOGE avea un scop mai înalt. Să recapitulăm: Înainte de DOGE, Musk s-a confruntat cu peste 65 de investigații federale în 11 agenții guvernamentale, cu amenzi potențiale de aproape 2,5 miliarde de dolari doar pentru Tesla și SpaceX. [25] Dar Elon Musk, folosindu-și autoritatea DOGE, a analizat toate aceste 11 agenții, le-a demis directorii (uneori cu asistența lui Trump) și a concediat personalul diviziilor de investigare. Musk a obținut, de asemenea, dosare de la Biroul de Management al Personalului, de care avea nevoie pentru a identifica personalul de investigare din toate departamentele, astfel încât să știe pe care persoane să le concedieze. Atunci nu a mai rămas nimeni care să-l investigheze sau să-l urmărească penal. Chiar dacă instanțele ar forța reangajarea unora dintre acești angajați, aceste departamente ar fi prea intimidate și prea speriate să-l urmărească în continuare pe Elon Musk. Și s-a făcut deja public că nici FAA (pentru SpaceX), nici SEC (pentru fraudele cu valori mobiliare pe Tesla, Twitter) nu-l vor „investiga” în continuare pe Musk. Elon Musk are acum imunitate perpetuă față de urmărire penală pentru toate infracțiunile sale penale și cele ale companiilor sale.

 

Un avocat profesionist în procese judiciare

 

 

Musk are o lungă istorie de litigii cu guvernele și autoritățile de reglementare, rezultate din investigații privind acțiunile sale și companiile sale, care ar fi trebuit să ducă la urmăriri penale. În multe (poate majoritatea) cazurilor în care Elon Musk este inculpat într-o acțiune în justiție, el devine foarte repede și reclamant. Dacă el sau companiile sale sunt ținta unei investigații, rezultatul este același; Musk va da în judecată imediat autoritatea de reglementare sau guvernul respectiv.

 

Dintr-un articol din revista Fortune: [26] „Într-un singur an, Musk, singur sau prin intermediul companiilor sale, a intentat cel puțin 23 de procese numai în instanțele federale. El a dat în judecată concurenți, startup-uri, firme de avocatură, grupuri de supraveghere, persoane fizice, statul California, agenții federale și o femeie care este mama a trei dintre copiii săi. A fost atât de agresiv din punct de vedere juridic încât un judecător a decis că litigiul său a fost mai mult despre răzbunare decât despre justiție: «Acest caz este despre pedepsirea inculpaților pentru discursul lor».” Și se pare că nu se va opri până nu-i va falimenta sau nu-i va reduce la tăcere pe toți detractorii. Un profesor de drept a scris că Musk „vrea să pedepsească și are capacitatea de a face asta” și va „litiga, va face apel și va relua disputele până va câștiga”. Sau, până când adversarul său (mai mic) va fi falimentar. Se pare că a fost extraordinar de răzbunător față de oricine îi critică moderarea conținutului pe Twitter (X), precum și față de oricine îi contestă practicile de afaceri (adesea discutabile sau frauduloase)000000Musk has a long history of litigation with governments and regulators, resulting from investigations into his actions and his companies that should have resulted in criminal prosecutions. In many (perhaps most) cases where Elon Musk is a defendant in a legal action, he very quickly becomes a plaintiff as well. If he or his companies are a target of an investigation, the result is the same; Musk will immediately sue the regulator or the respective government.

 

Judecători de vanzare

 

 

 

Toți evreii cu avere și influență sunt „cumpărători de judecători”; vor căuta orice jurisdicție sau judecător în care ar putea avea incredere, iar Elon Musk nu este diferit. Aceasta implică schimbarea jurisdicțiilor, găsirea unui judecător evreu care să audieze un caz sau a unuia neevreu care poate fi mituit, corupt sau intimidat. Când Musk și-a intentat procesul în SUA împotriva Media Matters, a provocat o controversă, deoarece procesul a fost intentat în Texas, iar acolo nu se aflau nici Twitter (X), nici Media Matters. [27] NPR a efectuat o investigație și a descoperit că judecătorul care a acceptat cazul a fost Reed O’Connor, un acționar Tesla care fusese deja criticat aspru pentru că a acceptat procese intentate în afara jurisdicției. Când cazul a primit o atenție publică largă, O’Connor s-a recuzat brusc.

 

Intimidare prin litigiu

 

Elon Musk a făcut o criză de nervi după ce Departamentul său pentru Eficiența Guvernamentală (DOGE) a suferit o serie de eșecuri legale, cerând imediat demiterea judecătorilor federali. Source

 

Un jurnalist a scris o relatare intitulată „Cum e când gloata lui Elon Musk de pe Twitter te urmărește”. [28] Dacă nu pleacă de bunăvoie, Musk le șterge în mod regulat conturile, în special cele ale reporterilor care dezvăluie știri negative despre el personal sau despre companii precum Tesla. Când o instanță se pronunță împotriva lui și a unora dintre activitățile sale frauduloase sau ilegale, Musk cere ca judecătorii să fie puși sub acuzare și demiși. [29] Când o agenție guvernamentală îl acuză pe Musk de ilegalități, acesta declanșează procese împotriva guvernului. [30]

 

Un profesor de drept de la Universitatea din Tennessee a declarat: „Elon Musk, practic, nu se teme să dea în judecată pe niciun temei”. Din nou, din Fortune: „O profesoară de drept de la Universitatea Gonzaga a declarat pentru Fortune că procesele intentate de Musk sunt alimentate de averea și influența miliardarului. Musk «nu se lasă descurajat de pierdere», a spus ea, și are resursele necesare pentru a litiga, a face apel și a rejudeca disputele până când câștigă. [Musk și companiile sale] intentează aceste procese pentru a pedepsi pe oricine îi dă în judecată pentru că îl critică sau scoate la iveală adevărul. El spune pur și simplu: «Vreau să te pedepsesc și am capacitatea să fac asta.»” Și chiar dacă pierde cazul, nu pare să-i pese.

 

Când Musk a fost forțat să finalizeze achiziția Twitter, a dat în judecată compania pentru că i-a plătit avocații, susținând că plata onorariilor de către Twitter a constituit o „îmbogățire nejustificată” a firmei de avocatură care „lua fonduri din casa de marcat a companiei în timp ce cheile erau predate”. Când Departamentul de Justiție a depus o plângere împotriva SpaceX cu privire la procesele sale de angajare, Musk a numit plângerea „o armă a Departamentului de Justiție în scopuri politice” și a intentat un proces de represalii, susținând că procesul de numire a judecătorilor era „neconstituțional”. Când Consiliul pentru Relații de Muncă a acuzat SpaceX de practici ilegale de angajare, Musk a intentat un proces de represalii împotriva NLRB o zi mai târziu, susținând din nou că era „neconstituțional”.

 

Când Consiliul Național pentru Relații de Muncă din SUA a acuzat SpaceX de concedierea ilegală a unor angajați, Musk (și SpaceX) au dat imediat în judecată NLRB pentru a declara procedurile agenției neconstituționale.[31] Miza era că Consiliul pentru Muncă ar putea fi lăsat permanent incapabil să-și îndeplinească sarcina de a proteja lucrătorii. Când California a acționat pentru a aplica legile statului privind conținutul de pe rețelele sociale, Musk a dat în judecată statul California pentru a anula legile.[32]

 

În Suedia, sindicatul IF Metall se lupta cu Tesla (și Elon Musk) pentru un contract colectiv de muncă. Sindicatele sunt standard prin lege în Suedia, dar Elon Musk refuză să le permită. Mulți dintre angajații Tesla erau în grevă de luni de zile fără o rezoluție, iar alte opt sindicate suedeze și-au anunțat propriile acțiuni care vizau Tesla, în semn de simpatie cu angajații Tesla. Din această cauză, poștașii au încetat să mai livreze plăcuțe de înmatriculare către Tesla, iar docherii au încetat să mai descarce mașinile Tesla. Musk a dat imediat în judecată guvernul suedez, acuzându-l că vizează pe nedrept Tesla, ignorând complet faptul că Tesla încălca legea suedeză refuzând să semneze un contract colectiv de muncă cu angajații săi.[33]

 

Guvernul suedez nu avea nicio responsabilitate pentru acțiunile legale ale sindicatelor, dar îi va costa o sumă uriașă de bani și supărare să scape și ar putea forța sindicatul să facă o excepție și să livreze documentele Tesla. Mesajul este clar: Tesla este deasupra tuturor legilor naționale ale muncii, deasupra instanțelor și deasupra guvernului. Și sindicatele de pretutindeni nu sunt proaste; ele urmăresc și văd exact ce se întâmplă. Dacă vreun sindicat de oriunde se gândește să organizeze o grevă, o întrebare pe care și-o vor pune cu toții este dacă greva lor ar afecta vreuna dintre companiile lui Elon Musk. Și, prin extensie, orice companie evreiască

 

Exemplul Canadei

 

Martie 2025: Trump s-a pronunțat împotriva apelurilor la boicotarea companiilor lui Elon Musk și a declarat că va achiziționa un vehicul Tesla, ceea ce el numește o „demonstrație de încredere și sprijin” pentru Elon Musk. Source

 

Guvernul Canadei implementase un program de rambursare de 5.000 de dolari pentru fiecare vehicul electric achiziționat, rambursarea revenind cumpărătorului. Din diverse motive care i-au implicat atât pe Donald Trump, cât și pe Elon Musk, guvernul canadian a eliminat Tesla din programul de rambursare. [34] Potrivit Reuters, „Canada a înghețat toate plățile de rambursare pentru Tesla și a interzis producătorului de vehicule electrice participarea la viitoarele programe de rambursare pentru vehicule electrice”, [35] [36] Vânzările Tesla Canada au scăzut imediat cu aproape 80%. De asemenea, viceprim-ministrul Canadei a propus o taxă vamală de 100% pentru vehiculele Tesla, iar premierul celei mai mari provincii din Canada a anulat simultan contractul provinciei cu Starlink, compania lui Musk.

 

Guvernul a făcut acest anunț într-o vineri, schimbarea intrând în vigoare luni dimineața următoare. Și ghiciți ce? Dealerii canadieni Tesla (toți deținuti de compania Tesla) au raportat brusc vânzări masive de peste 8.600 de mașini într-un singur weekend, un singur magazin Tesla înregistrând aproape 3.000 de vânzări într-o singură sâmbătă. Aceasta ar reprezenta un sfert din vânzările totale anuale ale Tesla în Canada, toate în doar două zile. [37] Aceasta a implicat aproape 45 de milioane de dolari în rambursări în numerar, care erau solicitate în mod fraudulos. Având în vedere amploarea fraudei și faptul că toți dealerii Tesla sunt deținuti de companie, acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără aprobarea expresă (și probabil la insistențele) lui Elon Musk.

 

Într-o afirmație prea bizară sau suprarealistă pentru a fi crezută, Musk a respins cu seninătate frauda și a spus că va da în judecată guvernul canadian dacă nu vor elibera cei 43 de milioane de dolari dealerilor Tesla. Nu numai atât, Musk a acuzat guvernul canadian că „stresează angajații Tesla” prin desfășurarea acestei anchete penale „nejustificate” și, în plus, că acțiunea guvernului „contribuie la protestele” împotriva Tesla. [38] Ar trebui să căutăm cu sârguință pentru a găsi o fraudă criminală atât de obraznică și nerușinată ca aceasta.

 

Dacă tu sau eu depunem un proces, o facem cu așteptarea de a câștiga. Dacă vă loviți mașina de gardul din jurul curții mele și refuzați să plătiți pentru reparații, s-ar putea să vă dau în judecată pentru costul reparației gardului meu. Câștigarea acestui caz este importantă pentru mine. Însă lucrurile stau diferit în cazul proceselor intentate de Elon Musk, prin faptul că nu se referă la câștigarea unei victorii; ci la intimidare ca instrument de cedare a suveranității. Toate procesele intentate de Musk sunt superficial frivole, chiar bizare, în care el în mod clar nu are nicio cauză și nicio bază legală. Procesul său împotriva guvernului canadian este un exemplu perfect: este un caz clar, „fără îndoială”, de fraudă criminală. Acțiunea lui Musk este ca și cum hoțul de bănci ar da în judecată poliția pentru arestarea sa. La suprafață, pare o nebunie, o prostie. Dar nu este o nebunie sau o prostie; face parte din agendă. Luați în considerare următoarele:

 

Departamentul Transporturilor din Canada nu este mare și nu este un avocat profesionist. Nu are mii de angajați și sute de avocați, toți pricepuți în urmărirea penală a publicului. Este o agenție civilă însărcinată cu gestionarea problemelor de transport. Dacă intră în litigiu, cheltuiala a câteva sute de mii de dolari ar fi notabilă, iar cheltuirea a milioane de dolari pentru un caz ar fi de neconceput. Însă, odată cu procesul intentat de Elon Musk, Departamentul Transporturilor din Canada va cheltui nu milioane, ci zeci de milioane. Musk va încerca mai întâi să aranjeze jurisdicția cea mai favorabilă pentru audierea cazului. Apoi, va exercita toate posibilitățile pentru ca acesta să fie înmânat judecătorului cel mai favorabil; un judecător evreu, dacă este posibil, dar poate un neevreu care este, sau poate fi, compromis sau cumpărat. Va depune orice fel de cerere posibilă, oricât de ridicolă, și va da în judecată, hărțui, intimida, va face apel, va da în judecată, hărțui, intimida, va face apel, la nesfârșit. Va încerca să-și împingă cererile prin toate nivelurile până la Curtea Supremă, dacă este posibil, și va agrava situația prin amânarea rezoluției cu ani de zile.

 

Între timp, B’nai B’rith, ADL, AIPAC, Federațiile Evreiești din Canada, Congresul Evreiesc Mondial din Canada, federațiile evreiești locale, vor comunica, își vor uni forțele, vor conspira pentru a pune presiune pe ministrul Transporturilor din Canada, pe personalul Departamentului Transporturilor, pe biroul Prim-ministrului, pe diverși membri ai Parlamentului, pentru a renunța la urmărirea penală a lui Elon Musk și Tesla și, în continuare, pentru a readuce Tesla în programul de rambursare. Unii dintre acești membri ai Parlamentului vor fi amenințați cu pierderea următoarelor alegeri. Simultan, mass-media (deținută de evrei) îl va susține pe Elon Musk și va condamna guvernul canadian pentru „paralizarea liberei inițiative” și „urmărirea penală selectivă”, toate învelite într-o folie de aluminiu de „antisemitism”. Faptele fraudei obraznice a lui Musk vor fi îngropate atât de adânc încât niciun canadian nu le va găsi vreodată.

 

Scopul tuturor acestor lucruri nu este de a „câștiga cazul”. Ci de a scoate un evreu bogat și companiile sale de sub supunerea față de suveranitatea canadiană sis a creeze un precedent juridic ce va profita companiilor evreiesti. Nu contează dacă Musk și Tesla pierd bătăliile în instanță. Scopul este de a-si epuiza adversarul – financiar, psihologic, personal, public, pentru a exercita atât de multă presiune încât guvernul victimă să capituleze. Îl epuizezi; creezi o anxietate nesfârșită; provoci o agravare nelimitată, îl supui unei presiuni media enorme, provoci cheltuieli uriașe și inaccesibile. Punctul important este că o mare parte din guvernul Canadei și, cu siguranță, întregul Departament al Transporturilor își vor fi „învățat lecția”. Dacă Musk sau Tesla decid să execute o altă fraudă criminală corporativă în Canada sau când Tesla va deveni răspunzătoare penal pentru decesele cauzate de sistemul de „conducere autonomă” al lui Musk, credeți că Departamentul Canadian al Transporturilor îi va urmări din nou? Nu este foarte probabil. Nu sunt proști și au memorie. Dacă examinați celelalte procese intentate de Elon Musk – împotriva statului California, împotriva FAA sau NASA, agențiilor federale, organismelor de supraveghere, grupurilor de acțiune civilă, ONG-urilor, agenților de publicitate, persoanelor fizice, povestea este aceeași. Niciunul dintre aceste procese nu a avut vreun merit aparent, iar „câștigarea cazului” nu a fost niciodată o prioritate. Totul a fost despre tăcere prin intimidare, despre epuizarea adversarului, falimentarea lui cu onorarii legale dacă se poate, atacarea reputației sale publice și crearea unui asemenea tumult mediatic, plin de anxietate, încât toate „autoritățile” și „reglementatorii” și chiar „criticii” vor sta departe de voi pentru totdeauna în viitor. Și aceasta este întreaga poveste.

 

Agenții de publicitate

X-ul lui Elon Musk dă în judecată Lego, Nestlé și alte mărci, acuzându-le de boicot publicitar. Source

 

După ce Musk a preluat controlul asupra Twitter, l-a transformat într-un site pornografic, ceea ce primarul Parisului, Anne Hidalgo, a descris drept „o vastă canalizare globală” [39] , iar LA Times a numit-o „o hazna rasistă”. [40] Când 50 dintre cei mai importanți 100 de agenți de publicitate au părăsit în masă Twitter din cauza volumului de conținut nou și inacceptabil, Musk le-a spus tuturor agenților de publicitate să-I ia dracu’ și a intentat procese împotriva lor, inclusiv împotriva unor companii precum Lego, Nestlé, Tyson Foods, Abbott Laboratories, Colgate-Palmolive, Pinterest și Shell International.[41] Dar nu s-a oprit aici. Au existat indicii puternice că Musk, cu noua sa autoritate DOGE și relația sa strânsă cu Donald Trump, își va folosi această autoritate pentru a riposta severă împotriva acestor companii.

 

Pe baza acestui fapt, mai mulți agenți de publicitate s-au răzgândit și au restabilit o parte din publicitatea lor. [42] Persoane din industrie au spus că unii agenți de publicitate căutau contracte guvernamentale și că Musk își va folosi autoritatea DOGE pentru a riposta împotriva lor, mai ales că avusese deja acces la toate dosarele tuturor contractelor și negocierilor guvernamentale existente și în curs de desfășurare. Aceste companii au început să considere cheltuielile cu publicitatea pe Twitter ca pe o „poliță de asigurare” împotriva răzbunării lui Musk. [43] Observatorii politici au declarat că aceste acțiuni aveau efect. După ce Unilever și-a restabilit cheltuielile pe Twitter, aceasta a fost rapid eliminată din proces. Un agent de publicitate a declarat că agenția lor a fost avertizată în urma acțiunii legale să fie atentă la ceea ce comunică în scris – chiar și intern – despre Musk și Twitter.

 

ONG-uri

 

 

Mai multe despre Twitter: Musk a dat în judecată nu doar agenții de publicitate, ci și orice organism de supraveghere media care monitoriza conținutul ofensator și avertiza agenții de publicitate despre acest lucru. Musk a dat în judecată Federația Mondială a Agenților de Publicitate, care a fost forțată să își întrerupă operațiunile de monitorizare, spunând că „activitățile recente… ne-au epuizat semnificativ resursele și finanțele”. De asemenea, a dat în judecată un alt organism de monitorizare a publicității numit Media Matters, o organizație mică, dar cu birouri în mai multe țări. Musk a intentat procese uriașe împotriva acestui grup în fiecare țară în care avea un birou, un efort pe care l-a numit „o campanie de turism de calomnie condusă de vendetta”. [44] Procesul afirma: „Campania mondială de intimidare a lui Musk urmărește să pedepsească Media Matters pentru exercitarea drepturilor sale fundamentale conform Primului Amendament într-o chestiune de importanță publică”. [45] Costurile tuturor proceselor din diferitele țări au avut efectul dorit: Media Matters a depus cererea de faliment; nu mai este o amenințare pentru Elon Musk.

 

Există multe ONG-uri care l-au identificat pe Musk și companiile sale drept criminali sau renegați. De la ecologiști (SpaceX și Tesla) la grupuri pentru drepturile animalelor (Neuralink), mulți au vorbit și au încercat să atragă atenția publicului și a guvernului asupra unora dintre cele mai flagrante activități. Însă Elon Musk și-a făcut publice amenințările că îi va da în judecată pe toți și îi va da în faliment dacă nu vor renunța, iar majoritatea acestora au rămas complet tăcute de atunci. De exemplu, Eric Hananoki, membru al echipei Media Matters, a scris 16 rapoarte în zece luni, criticându-l pe Musk și Twitter, dar a rămas complet tăcut de la procesul încoace.

 

00000More with Twitter: Musk sued not only the advertisers, but also any media watchdogs that monitored offensive content and warned advertisers about this. Musk sued the World Federation of Advertisers, who were forced to discontinue their monitoring operations, saying “recent activities have … significantly drained [our] resources and finances.” He also sued another advertising monitor called Media Matters, an organisation that was small but had offices in several countries. Musk launched huge lawsuits against this group in every country in which they had an office, an effort they termed “a vendetta-driven campaign of libel tourism.” [44] The lawsuit stated, “Musk’s worldwide campaign of intimidation seeks to punish Media Matters for exercising its core First Amendment rights on a matter of public importance.” [45] The costs of all the lawsuits in the various countries had the desired effect: Media Matters filed for bankruptcy; no more a threat to Elon Musk.

 

There are many NGOs that have identified Musk and his companies as criminals or renegades. From environmentalists (SpaceX and Tesla) to animal rights groups (Neuralink), many have spoken out and tried to draw public and government attention to some of the more egregious activities. But Elon Musk made public his threats to essentially sue them all into bankruptcy if they didn’t back off, and most of these have been thoroughly silent ever since. As one example, Media Matters staffer Eric Hananoki authored 16 reports in ten months, criticizing Musk and Twitter, but he has been completely silent since the lawsuit.

 

Legătura dintre câteva puncte

 

Elon Musk se plasa deasupra tuturor legilor și instanțelor.

 

Scopul acestui eseu este de a continua articolul Musk ca Mesia (Partea 16) și de a demonstra că adevăratul scop al DOGE și al avalanșei media a fost eliminarea suveranității naționale. Musk i-a concediat pe toți cei care s-ar putea opune sau investiga, fără a lăsa niciun contestatar în guvern, ocolind atât Congresul, cât și președintele. A făcut acest lucru în mai multe țări nu numai in SUA – dând în judecată Suedia, amenințând că va da în judecată Canada, UE. Teoria era că, dacă poți provoca traume severe împotriva întregii opoziții, aceștia vor fi prea intimidați să te urmărească din nou. Elon Musk a făcut acest lucru cu guverne, autorități de reglementare, agenții de publicitate, ONG-uri, indivizi, oricine și toată lumea. Se plasa deasupra tuturor legilor și instanțelor. A făcut multe postări despre judecători, numindu-i corupți și răi și cerând ca aceștia să fie puși sub acuzare și demiși. Judecătorii Curții Supreme a SUA au spus că sunt îngrijorați de siguranța lor fizică după toate aceste postări.

 

Tarifele impuse de Donald Trump pot părea nebunești și chiar stupide multor observatori, dar nu au fost nici nebunești, nici stupide. Au făcut parte din același proces. Așa cum TPP nu a avut în niciun sens legătură cu „comerțul”, tarifele nu au avut în niciun sens legătură cu balanțele comerciale. Și, așa cum documentele „acordului” TPP au fost doar poate 5% despre comerț, tot așa și „acordurile comerciale” ale lui Trump sunt doar poate 5% despre comerț. Restul acestor acorduri, părțile care nu vor fi niciodată făcute publice, vor conține cu certitudine absolută clauze obligatorii similare cu ISDS și TPP. Nu vor avea ca scop cumpărarea mai multor produse americane, ci forțarea cedării suveranității naționale a fiecărei națiuni mici către același grup de bancheri și industriași evrei. Aceasta este principala agendă ascunsă.

 

Un articol din Intercept spunea: „Ceea ce vedem acum de la Donald Trump este o preluare autoritară completă a guvernului SUA. Aceasta nu este o hiperbolă. Ordinele judecătorești sunt ignorate. Loialiștii MAGA au fost puși la conducerea armatei și a agențiilor federale de aplicare a legii. Departamentul pentru Eficiența Guvernamentală a deposedat Congresul de puterea sa asupra bugetului. Agențiile de știri care îl contestă pe Trump au fost alungate sau puse sub investigație.”

 

Privilegiul evreiesc

 

Jewish companies, Jewish bankers, Jewish individuals, are above all national and international law.

 

Este important să înțelegem că acest proces de eliminare a suveranității națiunilor este pregătit timp de multe decenii, exercitat în multe moduri diferite. DOGE a fost o excepție, deoarece a fost realizat „en-gros”. Un element important în acest sens este faptul că, de-a lungul deceniilor, evreii din SUA au adus lucrurile până în punctul în care directorii marilor corporații evreiești au obținut imunitate deplină împotriva urmăririi penale. Companiile pot fi amendate, dar indivizii sunt întotdeauna liberi. Scopul final este de a plasa bancherii, corporațiile lor industriale și – important – toți directorii lor, mai presus de toate legile naționale. În lumea noastră reală de astăzi, ei nu sunt responsabili față de nimeni.

 

Acest transfer și imunitate a suveranității naționale durează de ani de zile, dar nimeni nu pare să facă legătura. Cine credeți că deține toate „fermele industriale” extreme cu condiții oribile pentru animale și toate medicamentele cu care sunt hrănite pentru a le menține în viață? Toate acestea fac parte din același lucru. Reglementări privind alimentele, siguranța, industria auto, mediul și multe altele. Industriașii evrei insistă să elimine toate controalele și reglementările asupra a tot ceea ce fac, să schimbe legile sau să intimideze legiuitorii. În cele din urmă, se plasează deasupra guvernului, deasupra legilor și deasupra instanțelor și a Curții Supreme a țării. Vor continua până când companiile evreiești, bancherii evrei, indivizii evrei vor fi deasupra oricărei legi naționale și internaționale. Aceasta a fost intenția TPP și aceasta a fost intenția creării lui Musk-Mesia și a DOGE. Totul a fost o uzurpare a suveranității naționale și crearea simultană a unui privilegiu evreiesc uimitor care, din tot ce am văzut, pare să fi trecut neobservat.

 

Există atât de multe elemente ale acestui subiect, atât de multe evenimente care au loc aproape săptămânal, care pot părea fără legătură, dar care fac parte din aceeași agendă de slăbire și, în cele din urmă, eliminare a întregii suveranități naționale. O parte principală a acestei agende construiește simultan (și cu atenție) un șanț de imunitate pentru evrei împotriva urmăririi penale sau cel puțin împotriva celor mai grave părți ale acesteia, protecție care nu se extinde absolut la neevrei.

 

Gândiți-vă la Jeffrey Epstein, prins în cea mai gravă și condamnabilă situație de abuz sexual pe scară largă asupra minorilor, combinat cu, de departe, cea mai mare rețea de capcane sexuale din istorie. Și pedeapsa? Epstein a trebuit să petreacă câteva seri într-o celulă de închisoare, dar era liber în timpul zilei – timp în care i se aduceau în mod regulat trei fete tinere pentru a face sex. Iar poveștile despre sinuciderea lui Epstein în închisoare sunt cu siguranță false. Este aproape sigur că Jeffrey Epstein este viu și nevătămat în Israel. Nu voi intra în detalii aici, dar sunt suficiente dovezi care confirmă practic această concluzie.

 

Și nu este vorba doar de Epstein, nici pe departe. Scriitorul Isaac Asimov a fost un evreu din New York și destul de popular pentru scrierile sale science fiction. Cu câțiva ani în urmă, fiul lui Asimov, David Asimov, a fost prins cu „cea mai mare colecție de pornografie infantilă din istoria [Californiei]”. Un evreu, Robert Mueller de la FBI, l-a ajutat pe Asimov Jr. să evite o pedeapsă cu închisoarea și să execute doar o parte din arestul la domiciliu. Mueller a fost, de asemenea, implicat – asistat de profesorul evreu de la Harvard, Alan Dershowitz – atunci când Jeffrey Epstein a fost tratat cu o indulgență similară. Este dificil de evitat acuzația că „privilegiul evreiesc” a fost la lucru în ambele cazuri. [46]

 

Un autor a scris că „Societatea noastră este obsedată să descopere și să zdrobească exemple de privilegiu al albilor [dar] este complet inconștientă de existența privilegiului evreiesc.[47]

 

 Această imunitate apare și în alte moduri. Majoritatea cititorilor nu vor ști niciodată, dar SUA are un număr destul de mare de persoane acuzate de abuz sexual asupra copiilor mici. Majoritatea cazurilor care mi-au atras atenția au implicat nu doar evrei, ci și rabini, „preoți” evrei care exercită practicile normale ale „religiei” lor. Ziarele evreiești locale vor consemna de obicei aceste evenimente, dar aproape niciodată nu apar în presa locală neevreiască, deoarece proprietarii neevrei se tem de acuzațiile de „antisemitism”. Și, bineînțeles, nu ajung niciodată în mass-media mainstream, deoarece aceasta este deținută de evrei. Dar în fiecare astfel de caz pe care l-am văzut, autorii scapă de pedeapsă. Acest lucru se datorează faptului că, atunci când acuzațiile devin publice și forțele de ordine încep să se apropie, rabinii fug în Israel, unde abuzul sexual asupra copiilor nu este o infracțiune. Evadarea lor este adesea realizată cu asistența Departamentului de Stat al SUA – care este aproape în întregime ocupat (și supraaglomerat) de evrei. [48]

 

Nucleul putred al Apple

 

Pe 19 iulie 2010, un chinez vizitează recent deschisul magazin Apple din districtul Pudong, vizavi de Bund-ul din Shanghai. Fiind al doilea magazin Apple din China după cel din Beijing, spațiul subteran de 16.000 de metri pătrați marchează începutul unei expansiuni majore a retailului companiei, care intenționează să deschidă 25 de magazine în China până la sfârșitul anului viitor, inclusiv un al doilea magazin în Shanghai.

 

Unii cititori ar fi putut observa, acum câțiva ani, o dispută între Apple și autoritățile de reglementare ale guvernului chinez. Problema era că autoritățile de reglementare considerau iPad-ul un computer și insistau ca Apple să ofere o garanție de 2 ani. Apple a susținut că iPad-ul era un telefon și a refuzat să se conformeze. La un nivel superficial, acesta ar părea a fi un caz singular, un incident izolat, o ceartă minoră între o mare multinațională și un guvern socialist, care nu merită cu adevărat atenție. Dar, dacă ne-am deranja să săpăm puțin mai adânc, am descoperit că Apple se lupta împotriva aceleiași reglementări în țări din întreaga lume și era dată în judecată în Europa pentru exact aceeași infracțiune. Cu aceste informații suplimentare, problema își schimbă considerabil caracterul. Problema este acum una în care Apple spune tuturor guvernelor de pretutindeni: „Nu suntem de acord cu legile voastre, așa că alegem să le ignorăm”. Aceasta este o companie multinațională evreiască care se plasează deasupra guvernelor și legilor naționale. De fapt, o transferare a suveranității de la un stat-națiune la o corporație industrială evreiască.

 

La fel este și cu KFC, McDonald’s, Nestlé, Coca-Cola, Pepsi, P&G, LV, Ralph Lauren, alte mărci „de lux” și atât de multe alte corporații multinaționale deținute sau controlate de evrei. KFC, McDonald’s, Coca-Cola își plătesc în mod regulat personalul prea puțin, impun ore suplimentare neplătite și multe altele. LV și alte mărci de lux încalcă politicile de înlocuire sau reparare, la fel ca și producătorii auto, etalându-și „puterea” și susținând „legi neclare”. Nu este nimic neclar în legătură cu legile. Și nu este nimic neclar în legătură cu faptul că aceste companii își etalează puterea, ignoră legile și autoritățile de reglementare interne și încearcă să-și impună propriile standarde de muncă sau de protecție a consumatorilor (sau lipsa acestora) unei națiuni suverane.

 

În India, s-a descoperit că tăițeii Nestlé aveau concentrații extrem de mari de plumb, moment în care autoritățile de reglementare au forțat retragerea de pe piață a tuturor tăițeilor Nestlé. Însă Nestlé a produs un test realizat de un „laborator independent” pe un ambalaj, despre care s-a dovedit că nu conține plumb. Acesta, cu câteva mită, a readus tăițeii Nestlé pe rafturi. În China, s-a descoperit că Coca-Cola producea băuturi care conțineau cantități uriașe de clor – introdus în băuturi pentru a ucide concentrația mare de bacterii E. coli (care poate proveni doar din excremente umane sau animale). Compania a insistat că băuturile erau „perfect sigura de băut”; autoritățile de reglementare chineze nu au fost de acord, iar Coca-Cola a trebuit să distrugă 100.000 de lăzi de băuturi contaminate. Puteți înțelege de ce industriașii evrei urăsc China.

 

Vedem acest lucru prin apariția repetată a medicamentelor și substanțelor chimice interzise în carne și alimente, includerea alimentelor modificate genetic interzise, apariția multor substanțe chimice toxice într-o mare varietate de alimente și îmbrăcăminte. În fiecare caz din China, guvernul refuză sau distruge bunurile importate, dar inevitabil există o lungă luptă cu corporațiile care insistă că reglementările restrictive sunt nerezonabile și cer eliminarea lor. Întâmplător, acestea exercită cât mai multă presiune posibil asupra oficialilor guvernamentali pentru a modifica toată legislația relevantă. În mare parte, eșuează, dar continuă să încerce. Dacă examinăm toate aceste cazuri, agenda devine surprinzător de clară: industriașii evrei vor ca toate națiunile să elimine complet toate legile privind protecția consumatorilor și legile privind munca.

 

Aceste știri apar rareori în mass-media. Am putea citi un scurt reportaj într-un ziar local, dar informațiile rareori se abat dincolo de o anumită locație. În mare parte datorită acestei „cenzuri voluntare” din partea mass-media deținută de evrei, s-ar putea să nu fim conștienți de astfel de cazuri ca cele de mai sus și, cel mai probabil, le-am considera evenimente izolate și fără legătură. Dar nu sunt intotdeauna așa. Dacă ne deranjăm să facem chiar și o mică cercetare, descoperim că aceleași companii sunt implicate în încălcarea acelorași legi în fiecare țară în care își desfășoară activitatea. Și descoperim simultan că nu este vorba doar de o companie cu o singură încălcare trivială într-o singură țară, ci de multe companii similare care comit multiple încălcări simultane în multe țări. Abia atunci ne dăm seama că nu este vorba de o singură „eroare de ambalare”, ci de un tipar aplicat națiunilor din întreaga lume conform unei agende specifice. HSBC este amendată în aproape fiecare țară pentru spălarea banilor din droguri. Pfizer, GSK și majoritatea celorlalte companii farmaceutice comit exact aceleași crime josnice în 12 țări simultan, dar nu ni se oferă niciodată toate faptele și nu putem face legătura între toate punctele necesare.

 

Când examinăm dovezile din toate aceste cazuri, putem înțelege că agenda este un efort hotărât de a transfera suveranitatea națională către companiile multinaționale evreiești. Aceasta în domeniile finanțelor, mass-media, siguranței alimentare, comunicațiilor, protecției consumatorilor, muncii, educației și multe altele. În fiecare caz, companiile spun clar: „Nu suntem de acord cu legile dumneavoastră, așa că alegem să le ignorăm”. Merge chiar mai departe de atât, deoarece, concomitent cu încălcarea tuturor acestor legi, directorii băncilor și ai multinaționalelor evreiești sunt ocupați să exercite presiuni considerabile asupra acelorași guverne pentru a reduce sau elimina toate aceste legi care împiedică jefuirea lor.

 

 Familia Sackler

Dinastia Sackler, o companie de miliarde de dolari, a început cu trei frați născuți în Brooklyn, care au urmat facultatea de medicină și au achiziționat o mică companie farmaceutică în 1952, numită Purdue Frederick. Numele a fost ulterior schimbat în Purdue Pharma în 1991. Inițial, compania era cunoscută în principal pentru producerea de laxative și produse pentru îndepărtarea cerumenului. În timpul vieții lor, frații au acumulat o avere enormă și au început să colecționeze artă, soții și case în întreaga lume. Copiii și nepoții lor s-au bucurat de o viață luxoasă, au urmat cele mai bune școli și au devenit persoane prezente în circuitul societății strălucitoare. Source

 

Majoritatea oamenilor sunt cel puțin vag conștienți de scandalul care a implicat familia Sackler, compania lor Purdue Pharma și parodia opioidelor din jurul analgezicului lor OxyContin. Aceasta a fost o fraudă enormă care a implicat zeci de miliarde de dolari, aproximativ un milion de consumatori de droguri grav dependenți și peste 500.000 de decese legate de acest drog. Dovezile au fost copleșitoare că familia Sackler știa de riscul sever de dependență al drogului lor și erau conștienți de numărul total de decese asociate, dar le-au negat. Au folosit tactici de marketing frauduloase pentru a vinde drogul, dar acesta a fost doar începutul. Ați citit despre „ușile rotative” din SUA între autoritățile de reglementare și cele reglementate; acestea s-au aplicat aici. Pentru a preveni restricțiile privind vânzarea medicamentului lor, familia Sackler a angajat membri ai personalului FDA care au aprobat distribuirea medicamentului lor. Drama s-ar fi încheiat mai devreme, dar familia Sackler a angajat foști avocați guvernamentali (Departamentul de Justiție) pentru a bloca anchetele, rezultatul fiind că Departamentul de Justiție a abandonat toate procedurile penale. Familia Sackler și-a asigurat imunitatea cu banii lor și prin intermediul conexiunilor lor politice. Familia Sackler este descrisă de unii ca fiind cea mai malefică familie de pe pământ.

 

Aceasta este o poveste despre înșelăciune, intenție criminală, carnagiu uman, evaziune legală și imunitate deplină față de urmărirea penală, care la suprafață pare a fi un eșec sistemic total. Dar nu a fost cu adevărat un eșec. Sistemul a funcționat exact așa cum a fost conceput să funcționeze – pentru a permite evreilor bogați și influenți să trăiască deasupra legilor, instanțelor și chiar a constituției țării lor de reședință.

 

Purdue Pharma, deținută de Sackler, a lansat OxyContin în 1996, comercializându-l în mod fraudulos ca un analgezic cu „risc scăzut de dependență”, în ciuda faptului că îi cunoșteau pericolele. Au mituit medici, au manipulat și falsificat cercetări și au făcut lobby și mituit autoritățile de reglementare FDA (400.000 de dolari pe an) pentru a extinde prescripțiile. Acest lucru a alimentat o imensă criză a opioidelor în SUA, cea mai mare din istorie. Când șarada nu a mai putut continua, familia Sackler a plătit doar o amendă relativ mică – fără a recunoaște nicio vină – și a împins Purdue Pharma la faliment pentru a-și proteja activele.

 

În total, familia Sackler a obținut aproximativ 35 de miliarde de dolari din vânzările acestui singur drog. Când a devenit evident că urmau probleme legale, familia Sackler a început să transfere bani din SUA (zeci de miliarde de dolari) către jurisdicții unde nu puteau fi confiscați. Familia Sackler s-a angajat apoi într-un stratagemă de „filantropie” care, ajutată de rapoartele elogioase din presa evreiască, a servit drept spălare de reputație. Să ne amintim că 10 miliarde de dolari înseamnă zece mii de milioane. Din acele zece mii de milioane, familia Sackler a cheltuit câteva milioane pentru „filantropie” către Harvard, Luvru. Niciun Sackler nu a fost acuzat penal. Numele lor rămâne pe instituții precum muzeul de la Harvard, în ciuda protestelor. Dar în spatele cortinei aparent pline de farmec, familia a folosit „dependența de droguri” a oamenilor de rând ca instrument pentru a face bani, declanșând în același timp cea mai gravă criză de abuz de droguri din istoria Americii. [49] Cazul întruchipează „justiția pe două niveluri”: miliardarii evrei scapă de la răspundere, în timp ce infractorii de rang inferior ispășesc zeci de ani de închisoare pentru infracțiuni minore.

 

Kathleen Scarpone, din Kingston, New Hampshire, protestează în fața Muzeului Arthur M. Sackler de la Universitatea Harvard, vineri, 12 aprilie 2019, în Cambridge, Massachusetts. (AP Photo/Josh Reynolds). Source

 

Chiar și falimentul Purdue a fost o șaradă pusă în scenă. Am menționat mai devreme înclinația lui Elon Musk pentru „căutarea judecătorilor”; familia Sackler a făcut același lucru. Legea americană privind falimentul corporativ are o prevedere prin care companiile pot alege atât jurisdicția, cât și judecătorul. Purdue a ales White Plains, New York, unde există un singur judecător federal de faliment: Robert Drain. Judecătorul Drain a admis rapid cererea de faliment a Purdue, aplicând o amendă relativ mică și protejând membrii familiei Sackler de toate procedurile legale. [50] Un judecător federal a decis ulterior că judecătorul de faliment nu avea autoritatea legală de a proteja familia Sackler de procese, dar era prea târziu. [51] Și aici constă beneficiulcumpararii judecătorilor.

 

Arthur Mitchell Sackler, Image from Wikimedia Commons. Source:

 

AMEX

 

 

 

Vă voi spune o întâmplare din experiență personală. Acum câțiva ani, aveam un card American Express. Într-o zi, extrasul meu de cont arăta o taxă de 75 de dolari pe care nu o recunosceam, așa că am sunat la AMEX și mi s-a spus că taxa era pentru „protecție împotriva furtului de identitate”. Deoarece nu solicitasem această „protecție”, am cerut eliminarea taxei. Bărbatul a susținut că nu are autoritatea de a elimina taxa, deoarece fusese plasată pe cardul meu de către „o companie separată”. Am cerut să fiu conectat la acea companie separată, dar bărbatul a susținut că nu are capacitatea de a face acest lucru. L-am informat că nu voi plăti taxa și că fie o voi elimina, fie îmi va anula cardul. Dar apoi a găsit în mod magic o modalitate de a mă conecta la cealaltă firmă. O doamnă drăguță, prietenoasă, de ajutor, dar nu am putut găsi nicio înregistrare a cardului meu. Am încercat numele, adresa, numărul SIN, alte metode, nimic. În cele din urmă, purtând ceea ce era evident o vicleșugărie, am informat-o pe doamna drăguță că voi pune jos telefonul, voi suna la AMEX pentru a-mi anula cardul. „Oh, iată-l!”. O doamnă drăguță mi-a eliminat taxa.

 

Canada are o forță de poliție cunoscută sub numele de Poliția Regală Canadiană Călare (RCMP), o forță națională de poliție cu jurisdicție largă și – în trecut – ținută la mare preț. Am sunat la biroul lor local, am depus o plângere și am insistat să investigheze ceea ce era în mod clar o fraudă masivă, care putea implica miliarde de dolari, deoarece fiecare titular de card AMEX a primit probabil aceeași taxă. Ofițerul mi-a înregistrat plângerea, a luat notițe și a promis că mă va suna înapoi cu un raport de progres. Au trecut două săptămâni fără niciun rezultat, așa că am sunat din nou. Nu am fost complet surprins să aflu că, după ce „am căutat peste tot”, nu aveau nicio înregistrare a apelului sau a plângerii mele.

 

De data aceasta, am fost puțin mai ferm. Am insistat să înregistrez din nou plângerea mea și i-am informat că, dacă nu primesc răspunsuri satisfăcătoare, voi angaja un avocat pentru a intenta un proces colectiv împotriva AMEX și voi include RCMP în această acțiune pe motiv de neglijență contributivă. Această abordare a dat rezultate. Chiar a doua zi dimineață am primit o scrisoare cu livrare specială de la AMEX, informându-mă că cardul meu fusese anulat. A fost foarte ingenios. Întrucât taxa de 75 de dolari fusese rambursată, nu aveam niciun temei pentru un proces civil împotriva AMEX și, din moment ce nu mai eram titular de card, nu aveam niciun interes direct în acest caz și nicio bază legală pentru a iniția un proces colectiv. Toate amenințările mele erau acum zadarnice și nu am mai auzit nimic de la RCMP.

 

Secvența evenimentelor a fost foarte clară. Cineva din biroul local al RCMP a contactat sediul central, care la rândul său a contactat AMEX, pentru a-i informa despre evoluții. Nu există nicio altă posibilitate. Faimoasa și legendara RCMP din Canada este o întreprindere criminală la fel de mult ca AMEX. Nu numai atât, dar RCMP nu ar lua niciodată o măsură atât de evidentă fără aprobarea implicită prealabilă a guvernului canadian; riscul de expunere ar fi mult prea mare. Mesajul a fost clar: bancherii și finanțatorii evrei sunt deasupra legii penale și sunt protejați chiar de oamenii care ar trebui să-i urmărească penal. Acesta este un transfer de suveranitate – de la guvern, poliție și instanțe către bancherii evrei și companiile lor multinaționale.

 

Nestlé – Uciderea cu lapte

 

 

 Nestlé este o companie evreiască, una dintre cele patru companii cele mai boicotate din lume, fiind supusă celui mai lung boicot mondial din istorie, care se apropie acum de 50 de ani. Unul dintre principalele motive îl reprezintă practicile lor de marketing reprobabile cu laptele artificial pentru bebeluși. S-a estimat în mod credibil că aproximativ 50 de milioane de sugari din țările sărace au murit de la cel de-al Doilea Război Mondial, direct din cauza industriei laptelui pentru bebeluși. Am acoperit acest aspect în detaliu într-un articol intitulat „Nestlé – Uciderea cu lapte” [52] și vă las pe voi să citiți detaliile. Este o poveste care vă va face să vă vina rău. Adevărata fire a oamenilor care dețin și administrează Nestlé și divizia lor de lapte pentru bebeluși este subtil diferită de ceea ce v-ați putea imagina. Directorii Nestlé nu aleargă prin Africa sau America de Sud ucigând bebeluși și, de fapt, nu intenționează să ucidă bebeluși. Vor doar bani. Dacă bebelușii supraviețuiesc procesului, este în regulă. Dar dacă bebelușii mor, atunci mor si gata. Rezultatul financiar este același în ambele cazuri. Nu este vorba că directorii Nestlé vor ca bebelușii să moară. Doar că nu le pasă. Dacă vrei să vezi rezultatele metodelor inteligente de marketing utilizate de Nestlé și alte companii occidentale de lapte pentru bebeluși, mergi în orice țară în curs de dezvoltare și vizitează mai întâi spitalele. Apoi vizitează cimitirele

 

 

Nestlé și Apa Lumii

 

 

De la Xinhua News Service din China: California a suferit o secetă severă, considerată a fi cea mai mare din ultimii 500 de ani. Guvernul californian a încercat totul pentru a stopa fluxul de apă. Un ziar local din California, numit Desert Sun, a raportat știrea care i-a înfuriat pe californieni: Nestlé a exploatat apele subterane din zonele cele mai afectate de secetă, a produs apă îmbuteliată și a vândut-o în străinătate. Nestlé este proprietarul a două dintre cele mai bine vândute mărci de apă minerală din Statele Unite, Arrowhead Mountain Spring și Nestlé Pure Life, și extrage apă din mai multe surse din California de zeci de ani. [53] Agențiile locale pentru apă au observat că seceta din California a fost atât de severă încât rezidenții locali nu au putut folosi apa și totuși aceasta era extrasă și vândută în străinătate de Nestlé. Conform datelor, Nestlé colectează aproximativ 200 de milioane de galoane de apă pe an.

 

Puțurile Nestlé sunt situate în zone deșertice, unde apa de suprafață și apa subterană de mică adâncime din mediul ecologic deșertic sunt foarte rare. Puteți vedea condițiile de mediu din fotografia de mai jos, însă Nestlé refuză să înceteze extracția lor nechibzuită. Aș remarca aici că acest lucru este tipic. Bancherii și industriașii evrei Khazar sunt „paraziți extractivi” și își vor secătui gazdele. Dar ei sunt, de asemenea, tranzitorii; dacă gazda moare, ei pur și simplu se mută în altă locație, găsesc o altă gazdă și continuă.

 

Seceta din California. Dar Nestle continuă să extragă apă. Source.

 

Povestea asta e mult mai complexă. Am scris un articol anterior intitulat „Nestlé și apa lumii” [54]. Din acel articol: În 2013, internetul aproape a explodat când a fost postat un videoclip în care președintele și directorul general al Nestlé, Peter Brabeck-Letmathe, spunea că „accesul la apă nu este un drept public”, apa nu este un drept al omului, ci este doar un alt aliment și o marfă, că ar trebui „privatizată”, i se va acorda o „valoare de piață” și distribuită de „piața liberă”. Nu numai atât, dar a afirmat că a declara apa un „drept” sau un „drept al omului” este „extrem”. Acestea sunt cuvintele sale exacte din videoclip:

„O opinie, pe care o cred extremă, este reprezentată de ONG-urile care insistă asupra declarării apei drept drept public. Asta înseamnă că, în calitate de ființă umană, ar trebui să ai dreptul la apă. Aceasta este o soluție extremă. Iar cealaltă opinie spune că apa este un aliment ca oricare altul și, ca orice alt aliment, ar trebui să aibă o valoare de piață.” [55]

 

The Huffington Post a scris că „Oamenii au fost șocați de lipsa de umanitate a afirmației lui Brabeck, și pe bună dreptate”.

 

Nestlé nu se căiește. Acum câțiva ani, comitatul Miami-Dade din Florida a difuzat niște reclame care susțineau că apa de la robinet din comitat era „mai ieftină, mai pură și mai sigură decât apa îmbuteliată”, Nestlé amenințând imediat că va da în judecată guvernul local pentru că a făcut aceste afirmații (fără îndoială adevărate). [56] Conform unui articol din Bloomberg, un documentar intitulat „viața îmbuteliată” a demonstrat că în SUA și în multe alte locații, un camion de apă costa Nestle doar 10 dolari, dar, după ce era îmbuteliat, era vândut cu 50.000 de dolari.[57]

 

Epidemia perfect sincronizată a Pfizer

 

Albert Bourla, directorul general al Pfizer. Source

 

Pfizer este o altă companie evreiască demnă de atenția dumneavoastră. Acesta este un subiect pe care l-am abordat într-un articol anterior, care ar trebui citit de toată lumea, intitulat „Epidemia perfect sincronizată a Pfizer”.[58] Faptele de bază ale cazului sunt extrem de clare: [59] [60] [61] [62] [63]

 

– Pfizer a dezvoltat un nou antibiotic puternic numit Trovan pentru a trata o varietate de infecții – meningita fiind un exemplu.

– Compania avea nevoie de studii clinice cu acest medicament, dar era prea riscant să le efectueze în SUA.

– OMS a început un alt program de vaccinare împotriva poliomielitei „salvatoare”, de data aceasta în Nigeria.

– Nigeria a experimentat imediat una dintre cele mai grave epidemii de meningită din istorie, momentul și locația corespunzând perfect programului de vaccinare împotriva poliomielitei al OMS.

– Pfizer s-a oferit să ofere asistență „salvatoare” guvernului nigerian.

– „Asistența” s-a dovedit a fi pur și simplu un studiu clinic care compara Trovan-ul Pfizer cu un produs concurent. Nu au fost salvate vieți. Guvernul nigerian a calculat numărul deceselor la aproximativ 11.000.

– După ce a obținut suficiente date din studiile clinice, Pfizer s-a retras și a părăsit Nigeria.

– În cele din urmă, Pfizer a ajuns la o înțelegere cu guvernul statului nigerian pentru a plăti 75 de milioane de dolari daune și pentru a crea un fond de 35 de milioane de dolari pentru a despăgubi victimele. Aceasta după ceea ce The Guardian a descris ca fiind „o bătălie juridică de 15 ani împotriva Pfizer pe marginea unui studiu clinic extrem de controversat privind medicamentele”.

– The Guardian din Marea Britanie a relatat că niște cabluri diplomatice scurse de la guvernul SUA au dezvăluit că „Pfizer a angajat anchetatori pentru a căuta dovezi de corupție împotriva procurorului general nigerian, în efortul de a-l convinge să renunțe la acțiunea în justiție”, cu cunoștința și asistența aparentă deplină a Departamentului de Stat al SUA.

– Până în prezent, Nigeria refuză intrarea OMS în țară și nu va participa la niciun alt ajutor „umanitar” din partea ONU sau a OMS.

– S-ar putea să vă fi scăpat observația că Pfizer este aceeași companie care a produs terapia genetică deghizată în „vaccin” COVID, pe care guvernul dumneavoastră a insistat să o acceptați sub sancțiunea pedepsei.

 

Epilog

 

 

Există mult mai multe de scris în această poveste încât ar fi necesare volume întregi pentru a-i face dreptate. Este vorba în primul rând despre Elon Musk, Mesia Fabricat, dar pentru a detalia contextul fabricării personajului său și pentru a înțelege implicațiile acestuia. Nu vă amăgiți crezând că acest lucru se aplică doar lui Elon Musk. Dacă Jeff Bezos comite o infracțiune cu rachetele sale Blue Origin, credeți că FAA sau NASA îl vor urmări? Bineînțeles că nu. Nu sunt proști; au memorie și vor face ușor legătura cu faptul că evreii bogați sunt imuni la urmărire penală. Și va merge mai departe, la Nestlé, la Pfizer, la Apple, la General Motors, la Coca-Cola și Pepsi, la P&G, la toți producătorii de arme. Și, prin extensie, la toți bancherii evrei și corporațiile multinaționale. Și, prin extensie, un privilegiu extraordinar pentru toți evreii cu bani și/sau influență politică.

Încotro se îndreaptă lumea noastră? Agenda este pusă în aplicare, iar credința voastră în ea nu este importantă pentru punerea ei în aplicare.

 

*

Scrierile domnului Romanoff au fost traduse în 34 de limbi, iar articolele sale au fost publicate pe peste 150 de site-uri web de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este consultant în management și om de afaceri pensionar. A deținut funcții de conducere în firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale pentru clasele de absolvire a EMBA. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. Este unul dintre autorii care au contribuit la noua antologie a Cynthiei McKinney, „Când China strănută”. (Cap. 2 – Dealing with Demons). Arhiva sa completă poate fi văzută la

https://www.bluemoonofshanghai.com  + https://www.moonofshanghai.com

Puteți fi contactat la: 2186604556@qq.com

*NOTE Partea 17

[1] Umanitatea la răscruce — Legând punctele către Minunata noastră lume nouă

[2] Avertismentul lui Lochiel; Thomas Campbell

https://www.poetry.com/poem/36113/lochiel%27s-warning

[3] Grafică din revista Time

https://time.graphics/event/5708154

[4] David Rockefeller (Președinte, Chase Manhattan Bank); (1991, în timpul unei întâlniri Bilderberg)

https://rense.com/general17/quote.htm

[5] Montagu Norman | Guvernatorul Băncii Angliei

https://yoice.net/en/montagu-norman-capital-trebuie-se-proteja-in-toate-modurile-posibile/

[6] Pericolele Canadei „postnaționale” a lui Trudeau

https://vancouversun.com/news/staff-blogs/the-dangers-of-trudeaus-postnational-canada

[7] Dincolo de mozaic: Justin Trudeau și himera postnațională

https://www.researchgate.net/publication/337356438_Beyond_the_Mosaic_Justin_Trudeau_and_the_Postnational_Chimera

[8] Lovitura de stat fascistă planificată în America din 1933

[9] Cum au devenit SUA bogate — Volumul 1 — Partea a 2-a — Colonizare, muncă și Sclavie

[10] Conferința din Mexic din 1945 – eliminarea „flagelului naționalismului economic”,

https://www.encyclopedia.com/humanities/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/mexico-city-conference-1945

[11] Istoria populară a Imperiului American 1945-1999

http://www.thirdworldtraveler.com/History/Years_Hysteria_TGSNT.html

[12] Umanitatea la răscruce — Legând punctele cu Minunată noastră lume nouă

[13] Lovitură de stat silențioasă: Cum au răsturnat corporațiile democratice

https://www.bloomsbury.com/uk/silent-coup-9781350269989/

[14] Germană Bancherul și lord britanic care a scris „Magna Carta capitalistă”

German Banker & British Lord Who Wrote ‘Capitalist Magna Carta’

[15] Lovitură de stat tăcută: cum corporațiile au răsturnat democrația

https://www.bloomsbury.com/uk/silent-coup-9781350269989/

[16] Bancher german și Lord britanic care a scris „Capitalist Magna Carta’

German Banker & British Lord Who Wrote ‘Capitalist Magna Carta’

[17] O companie australiană dă în judecată El Salvador pentru dreptul de a minați

https://www.greenleft.org.au/content/australian-company-sues-el-salvador-right-mine

[18] Dreptul El Salvadorului de a decide asupra proiectelor miniere este confirmat

https://www.oxfam.org/en/press-releases/el-salvadors-right-decide-mining-projects-upheld

[19] O companie australiană dă în judecată El Salvador pentru dreptul său de a jefui

https://www.greenleft.org.au/content/australian-company-sues-el-salvador-its-right-pillage

[20] Lovitură de stat silențioasă: Cum au răsturnat corporațiile Democrație

[21] Tentativa de lovitură de stat fascistă evreiască din America din 1933

https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/9962/

[22] Evreii au fost ocupați în anii 1930

[23] Parteneriatul Trans-Pacific (TPP)

[24] Demontarea lui Elon Musk – Partea 13 — Neuralink, DOGE, Twitter

[25] Raportul Senatului SUA îl acuză pe Musk de fals ajutor public și de evaziune a amenzilor de 2,37 miliarde de dolari prin DOGE acțiune

https://partners.sina.cn/html/vivo/browser/article?docUrl=http%3a%2f%2ffontaine.sina.cn%2fusstock%2fmggd%2f2025-04-29%2fdetail-ineuurua4544094.d.html&en_dataid=761bae9984250491d383b94287c522f48f8dc77c5aa06f0a024dab6863992ec3&isNews=1&showComments=0&uuid=492bb794b451304c9ece0d2abd32ae0e

[26] În interiorul celor 23 de persoane active ale lui Elon Musk procese

https://fortune.com/2024/08/20/elon-musk-litigation-lawsuits-x-spacex-tesla-legal-federal-court/

[27] Media Matters dă în judecată compania X a lui Elon Musk pentru agresiune juridică legată de „turismul de calomnie”

https://www.npr.org/2025/03/10/nx-s1-5323844/media-matters-elon-musk-new-lawsuit

[28] Cum e când gloata de pe Twitter a lui Elon Musk te atacă

https://www.thedailybeast.com/what-its-like-when-elon-musks-twitter-mob-comes-after-you/

[29] Elon Musk solicită imediat demiterea judecătorilor după ce hotărârile judecătorești anulează DOGE Concedieri

https://www.thedailybeast.com/elon-musk-immediately-calls-for-judges-to-be-impeached-after-rulings-overturn-doge-firings/

[30] X Corp, compania lui Elon Musk, dă în judecată California pentru a anula legea privind moderarea conținutului

https://www.reuters.com/legal/elon-musks-x-corp-sues-california-undo-content-moderation-law-2023-09-08/

[31] Lista lungă de bătălii legale ale lui Elon Musk

https://mybroadband.co.za/news/business/540187-elon-musks-long-list-of-legal-battles.htm

[32] X Corp, compania lui Elon Musk, dă în judecată California pentru a anula moderarea conținutului lege

https://www.reuters.com/legal/elon-musks-x-corp-sues-california-undo-content-moderation-law-2023-09-08/

[33] Tesla dă în judecată Suedia în urma grevelor care vizează producătorul auto

https://www.bbc.com/news/business-67546891

[34] Canada îngheață 43 de milioane de dolari în reduceri la vehiculele electrice Tesla și interzice eligibilitatea viitoare din cauza disputelor tarifare

https://driveteslacanada.ca/news/canada-freezes-43-million-in-tesla-ev-rebates-bans-future-eligibility-over-tariff-dispute/

 [35] Tesla înregistrează o scădere de 70% a profiturilor din primul trimestru pe fondul reacțiilor negative

https://globalnews.ca/news/11144171/tesla-profits-drop-q1-2025-elon-musk-backlash/

[36] Canada amenință cu vânzări de 45.000 de unități Tesla

https://247wallst.com/cars-and-drivers/2025/03/26/canada-threatens-45000-tesla-sales/

[37] Tesla a manipulat sistemul pentru a fura zeci de milioane de dolari în stimulente canadiene în ultima zi de eligibilitate

https://www.jalopnik.com/1807796/tesla-last-minute-canadian-incentives-eligibility-request/

[38] Tesla spune că 43 de milioane de dolari în cereri de despăgubire pentru vehicule iZEV în masă au fost… „neînțelegere”

https://driving.ca/auto-news/industry/tesla-canada-izev-ev-rebate-claims-misunderstanding-lawsuit

[39] Primarul Parisului demisionează de la X, numind platforma de socializare o „vastă canalizare globală”

https://www.france24.com/en/europe/20231128-paris-mayor-quits-x-calling-social-media-platform-a-vast-global-sewer

[40] De ce Elon Musk, bătăușul, este văzut de mulți, inclusiv de liberali, ca un erou

https://www.latimes.com/opinion/story/2023-12-04/elon-musk-racism-x-bully-savior-culture

[41] X-ul lui Elon Musk dă în judecată Lego, Nestlé și alte mărci, acuzându-le de publicitate boicot

https://www.npr.org/2025/02/01/nx-s1-5283271/elon-musk-lawsuit-advertisers-boycott-new

[42] Agenții de publicitate se pregătesc să revină la X, deoarece caută favoarea lui Elon Musk și a lui Donald Trump

https://www.ft.com/content/34b6fc20-23f7-4e08-9ac4-ef05d5d66c13?s=04

[43] Media Matters dă în judecată compania X a lui Elon Musk pentru agresiune juridică legată de „turismul de calomnie”

https://www.npr.org/2025/03/10/nx-s1-5323844/media-matters-elon-musk-new-lawsuit

[44] X dă în judecată Media Matters pentru a reduce la tăcere moderarea critică

https://www.theverge.com/2023/11/20/23970274/x-elon-musk-media-matters-lawsuit-nazi-ads-filed

[45] Media Matters dă în judecată organizația X a lui Elon Musk pentru agresiune juridică în domeniul „turismului de calomnie”

https://www.npr.org/2025/03/10/nx-s1-5323844/media-matters-elon-musk-new-lawsuit

[46] Marele evreu te urmărește: Psihologia semitică și statul de supraveghere

https://www.unz.com/article/big-jew-is-watching-you-semitic-psychology-and-the-surveillance-state/

[47] „Privilegiul albilor” vs. „Evreiesc” „Privilegiu”

https://www.unz.com/isteve/white-privilege-vs-jewish-privilege/

[48] Puterea din spatele tronului

https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/16422/

[49] Companiile farmaceutice sunt „dependente de bani”

https://news.youth.cn/gj/202408/t20240815_15449689.htm

[50] „Povestea dreaptă” a unei familii farmaceutice americane: Suntem implicați în droguri de 25 de ani, dar suntem oameni buni

https://www.sohu.com/a/478052146_115479

[51] Tribunalul falimentar nu avea autoritatea de a proteja familia Sackler în falimentul Purdue Pharma, a declarat judecătorul reguli

https://www.abajournal.com/news/article/bankruptcy-court-had-no-authority-to-shield-sackler-family-in-purdue-pharma-bankruptcy-judge-rules

[52] Nestlé – Crimă cu lapte

https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/6004/

[53] Nestlé „fără scrupule” pompează apă în mijlocul secetei

https://www.xinhuanet.com//world/2015-10/19/c_128335401.htm

[54] Nestlé și apa lumii

https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/Nestlé-and-the-worlds-water-may-00-2021/

[55] Președintele Nestlé, Peter Brabeck, spune că nu avem dreptul la apă; https://www.huffpost.com/entry/Nestlé-chairman-peter-brabeck-water_b_315015

[56] Nestlé Waters amenință că va da în judecată Miami-Dade pentru reclamele la apă; https://www.environmentalleader.com/2008/10/Nestlé-waters-threatens-to-sue-miami-dade-over-water-ads/

[57] Două ape îmbuteliate produse de Nestlé în California

https://www.bloomberg.com/news/features/2017-09-21/nestl-makes-billions-bottling-water-it-pays-nearly-nothing-for

[58] Epidemia perfect sincronizată a Pfizer

https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/14923/

[59] O comisie critică Pfizer în studiul clinic din Nigeria din ’96

https://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/05/06/AR2006050601338.html

[60] Apare un raport secret care arată că Pfizer a fost de vină în cazul unui caz de droguri din Nigeria teste

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1471980/

[61] Familiile nigeriene dau în judecată Pfizer

https://www.science.org/content/article/nigerian-families-sue-pfizer

[62] Pfizer plătește despăgubiri familiilor nigeriene ale victimelor studiilor clinice privind medicamentele pentru meningită

https://www.theguardian.com/world/2011/aug/11/pfizer-nigeria-meningitis-drug-compensation

[63] Pfizer: Victimele studiilor clinice privind medicamentele din Nigeria primesc despăgubiri

https://www.bbc.com/news/world-africa-14493277

*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către deținătorul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție în conformitate cu doctrina utilizării loiale și este destinat exclusiv scopurilor educaționale și informative. Acest conținut nu este utilizat comercial.

 

Alte Lucrări ale Acestui Autor

 

WHAT WE ARE NOT TOLD

(Prisoner of War Camps in America + CIA Project MK-ULTRA)

CEEA CE NU NI SE SPUNE

(Taberele de prizonieri de război în America + Proiectul CIA MK-ULTRA)

The Power Behind the Throne

Puterea din spatele tronului

America – The World’s Bully

America – Bătăușul lumii

BIOLOGICAL WARFARE IN ACTION

RĂZBOIUL BIOLOGIC ÎN ACȚIUNE

Democracy – The Most Dangerous Religion

Democrația – cea mai periculoasă religie

NATIONS BUILT ON LIES — VOLUME 1 — How the US Became Rich

NAȚIUNI CONSTRUITE PE MINCIUNI — VOLUMUL 1 — Cum au devenit SUA bogate

Essays on America

Eseuri despre America

Police State America Volume One

Poliția Statului America, volumul unu

Police State America Volume Two

Poliția Statului America, volumul doi

PROPAGANDA and THE MEDIA – Updated

PROPAGANDĂ și MEDIA

THE WORLD OF BIOLOGICAL WARFARE

LUMEA RĂZBOIULUI BIOLOGIC

NATIONS BUILT ON LIES — VOLUME 2 — Life in a Failed State – Updated

NAȚIUNI CONSTRUITE PE MINCIUNI — VOLUMUL 2 — Viața într-o stare eșuată

NATIONS BUILT ON LIES — VOLUME 3 — The Branding of America- Updated

NAȚIUNI CONSTRUITE PE MINCIUNI — VOLUMUL 3 — Brandingul Americii

False Flags and Conspiracy Theories

Steaguri false și teorii ale conspirației

FILLING THE VOID

UMPLAREA VIDULUI

BERNAYS AND PROPAGANDA

BERNAYS SI PROPAGANDA

Kamila Valieva

Kamila Valieva

LARRY ROMANOFF FREE E-BOOKS & PDF ARTICLES

 

Copyright © Larry Romanoff, Blue Moon of Shanghai, Moon of Shanghai, 2025